Trebuie să pot trăi cu mine însămi/însumi, înainte de a putea trăi cu altcineva. Jacques Martel
Foarte interesantă această afirmație. Oare vouă cum vi se pare?
Această afirmație peste care mi-au căzut azi ochii, este răspunsul pentru mine la o întrebare legată de relațiile de cuplu.
M-am gândit să o împărtășesc și cu voi că poate este de ajutor cuiva.
Adică e necesar să trăiesc cu emoțiile mele, gândurile mele, succesul meu și tot ceea ce sunt pentru a putea trăi și cu altcineva? Se pare că da, asta înțeleg eu de aici.
Avem în interiorul nostru atât emoții de bucurie, iubire, fericire și recunoștință cât și emoții de neiertare, durere sufletească, abandon, respingere și nedreptate.
De asemenea avem gânduri care ne motivează și ne susțin în ceea ce facem și avem și gânduri de pesimism și nemulțumire care ne țin pe o frecvență de stagnare și suferință.
Se pare că una dintre dificultățile noastre, pentru că avem un supraeu sau ”poliția educatorilor”, este să fim confortabili cu informația că avem și conținem și acele gânduri, emoții și manifgestări sau comportamente neconforme pentru cei din jur.
De aceea vă propun un exercițiu în următoarele 7 zile:
Să începem să ne dăm voie să simțim mai mult decât să facem eforturi colosale să ne simțim bine.
Urmăriți să fiți creatorii conștienți ai realității voastre, însă, în același timp, urmăriți-vă și stările interioare de peste zi fie conforme fie neconforme.
De asemenea vă recomand să împărtășiți cu cineva care vă poate oglindi- adică să repete după voi cuvând cu cuvânt ceea ce spuneți – cum vă simțiti măcar în 3 momente ale zilei.
Și dacă sunteti ok să ne împărtășiți și nouă în comentarii cum vă simțiți măcar o dată în zi.
Iar seara la culcare să notati pe o agendă trei stări minunate pe care le-ați simțit în ziua respectivă.
Să avem succes în a ne da voie să ne simțim.
