Pentru a ne vindeca de rănile emoționale, este necesar să ieșim din simbioza pe care o trăim atunci când suferim.

Simbioza se definește prin: vreau ca partenerul meu să vadă lumea așa cum o văd eu.

Când facem asta, suntem în lupta de putere firească la un moment dat și ca manifestare și ca intensitate, într-o relație de cuplu.

Această etapă este menită să se sfârșească când reușim să facem diferențierea între eu și tu.

De multe ori în această etapă spunem ceva, ca și cum este adevărul general, și avem așteptarea cum că celălalt trebuie să-l accepte, doare pentru că ne este partenere de cuplu.

Acesta este un mod infantil de a vedea lucrurile și la nivel emoțional în acel moment chiar trăim regres – la vârsta unui copil între 0-12 ani.

Atunci când simțim că partenerul ne enervează, e semn că a ieșit din simbioză și de fapt ne declanșează evenimente din copilăria noastră, și nu cum credem că, el a făcut ceva greșit pentru noi. El ne artă că sunt niște butoane în interiorul nostru plasate de altcineva, în mica noastră copilărie.

Adică el este „mesagerul bun”, care ne arată că undeva e necesar să integrăm o durere emoțională, traumă sau eveniment dureros.

Noi dacă ne uităm în oglindă fizică, ne vedem doar pe noi ca elemente fizice. Însă pentru a vedea ceva din interiorul nostru avem nevoie de mesageri – cineva din exterior.

Cei mai apropiați sunt partenerii de cuplu, copiii, părinții și cei cu care ne vedem mai des și care au un impact emoțional asupra noastră.

Lucrez cu integrarea acestor elemente dureroase din trecut de peste 25 de ani. De curând cu ajutorul unui coleg IMAGO, am integrat trauma nașterii, care este trauma zero a fiecăruia/fiecăreia dintre noi.

A fost o integrare foarte dureroasă însă necesară pentru omul care am devenit în 3 zile după acea integrare.

Aici văd eu miracolul, integrând o durere emoțională te reinventezi ca om, și poți trăi viața pe un alt flux de conștiință.

Aceasta este senzația mea acum după ce au trecut deja 7 zile de la integrare.

Iar de atunci în fiecare zi mă trezesc dimineața cu o bunăstare interioară și o acceptare conștientă a vieții.

De asemena trăiesc activând curiozitatea din realitatea celorlalți.

Așa că odată ce începi să accepți realitatea partenerului toate lucrurile care obișnuiau să declanșeze discordie și dizarmonie, îți dai seama că acum sunt puncte de curiozitate pentru intrarea în lumea lui.

Atunci când simțiți asta, în loc de întrebarea: De ce ai făcut asta?

Prin curiozitate, se creează o schimbare radicală de paradigmă a paradoxului de la a experimenta frustrarea la a fi curios despre ce se întâmplă cu tine și astfel apare empatia.

Pentru a activa curiozitatea poți intenționa dialogul IMGO cu cei trei pași: OGLINDIREA, VALIDAREA ȘI EMPATIZAREA, cu partenerul formulând întrebarea:

• Poți să mi spui de ce ai făcut asta?

Apoi cel care a pus întrebarea oglindește răspunsul.

După care continuăm cu o altă întrebare:

• Este mai mult de atât?

Și oglindim și răspunsul care apare după această întrebare, și tot așa până ajungem să înțelegem că are sens pentru noi ceea ce a făcut, chiar dacă nu suntem de acord uneori cu acea perspectivă.

Acest are sens este etapa de Validare, apoi urmează etapa de Empatizare în care recunoști emoția trăită de celălalt și rezonezi cu ea, uneori te atinge și pe tine, iar această recunoaștere îi dă celuilalt percepția că nu este singur în durerea lui. Astfel apare vindecarea, deorece empatizarea este energia care cicatrizează o rană emoțională.

De asemenea este important să evităm să aducem judecăți, pentru acțiunea pe care o expune fiecare ca emițător.

Astfel intrăm în conectare cu celălalt la un nivel superior de înțelegere, acceptare, empatie ceea ce duce la o stare de siguranță și iubire.

Să integrăm conștient ca să reușim să vindecăm durerile emoționale.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru iubire și vindecare