Ce înseamnă dependența emoțională?

Dependența emoțională este o strategie relațională asupra felului în care o persoană ajunge să se adapteze diferitelor situații disfuncționale, solicitante provenite din gradul de stabilitate al relațiilor din interiorul familiei.

Însă din punctul meu de vedere dependențele, sunt determinate de niște „goluri energetice” prin care părți din noi au fost separate de ființa noastră completă.

Astfel facem anumite acțiuni și comportamente prin care aparent ne simțim bine, însă este o neurochimie care se secretă de creier prin care avem impresia că ne aduce un moment de bunăstare și împlinire. Dar pe moment ne umplem un gol interior persistent, vechi și de mult timp.

Este doar o iluzie pentru că după ce a trecut acel moment mai vrei aceeași stare.

Atunci când aveți o dependență emoțională veți folosi în în exprimarea verbală  cuvintele „mai” sau „prea”…

Acele acțiuni, comportamente, substanțe sunt ca un surogat care pe moment ne face să ieșim din acea nevoie însă pe termen lung ne separă de noi și de cei din jurul nostru.

Prin dependențe noi trăim acea conștiință a separării de tot și toate. De aceea avem nevoie să ne vadă cineva chiar dacă suntem în dependență.
Acel „gol energetic” este dat de nevoile de bază care nu ne-au fost împlinite în mica copilărie.

Aceste nevoile de bază sunt:

• de a fi acceptat/ă,
• apreciat/ă,
• iubit/ă (a te simți în inima cuiva).

De asemenea ca copii avem nevoie să fim văzuți, auziți și simțiți și dacă în mica copilărie nu am avut aceste nevoi satisfăcute le vom căuta în jur prin oameni, locuri, substanțe, etc

Dacă  acele nevoi au fost sub 80% împlinite vom căuta toată viața și în toate dimensiunile ei ca alții să ne vadă, să ne audă și să ne simtă.

De fapt este o iluzie, pentru că de ce avem noi nevoie este să reușim să ne umplem acel gol cu energia vieții pe care o generăm noi pentru noi.

Dacă în copilăria noastră am avut în procent de peste 80% aceste nevoi împlinite, vom putea fi în echilibru cu ce trăim și manifestăm în viața și realitatea noastră.

Dependența de suferință este cea mai mare dependență.

Care sunt semnele care arată ca am putea fi în această situație?

1. Când este un comportament repetitiv;
2. Acoperă o nevoie neidentificată și neștiută;
3. Când ne neglijăm sănătatea, viața, relațiile și comunitatea în care trăim e semn că ești într-o dependență care te ține departe de tine și de conectarea cu ceilalț

Dependenţa  se manifestă în orice comportament în care o persoană găseşte plăcere sau o uşurare temporară.

De cele mai multe ori, definim dependenţa prin consumul periodic al unei substanţe, însă ea ar putea lua orice formă – cumpărături, sex, jocuri de noroc, mâncare, serviciu, social-media.

Problema dependenţei nu este reprezentată de substanţa sau de comportamentul în sine, căci luate individual ele nu creează dependenţă, ci relaţia internă pe care o avem cu acestea.

Persoanele dependente suferă pentru că au avut și mai vor.

De ce? Pentru că se simt trişti, neputincioşi, vinovaţi, îşi pierd dorinţa şi motivaţia de a trăi. Un rol important este jucat de creier: toate substanţele care sunt consumate în exces au în comun activarea directă a sistemului cerebral de recompensă, care e implicat în comportamentul de întărire şi în producerea amintirilor. Ajungem să asociem o substanţă sau un comportament cu o amintire plăcută sau cu un sentiment pozitiv, dorind să le utilizăm din ce în ce mai mult. Problema este că, utilizate continuu, acestea devin compulsive şi vor afecta starea de sănătate fizică şi  psihică a persoanei.

Dependența de dopamină.

Dopamina este numită „substanța chimică a răsplății”, este asociată cu plăcerea imediată, și este de scurtă durată.

Nevoia pentru secreția dopaminei dă dependență.

Dopamina este substanța care se secretă când avem recompensă imediat.

Cercetând acest subiect se pare ca noi părinții care le am oferit copiilor tot ce au dorit atunci când au dorit le am dezvoltat această dependență. Adică ei nu mai au timp de așteptare de la dorință până la realizarea ei. Și de asta caută tot felul de activități pentru a i secreta creierul imediat dopamină ( jocuri video, calculator, telefoane, etc). Mă gândesc ca în generația noastră cum părinții ne cumpărau ce aveam nevoie însă în anumite momente sau în anumite condiții. De ex: voiam o rochiță și îmi spunea ca mi-o cumpără dacă iau premiu 1, sau la Paste sau la nu știu ce sărbătoare.

Adică noi nu primeam instant și asta însemna că aveam un timp de așteptare până se împlinea, era un timp necesar de a sta cu acele emoții firești pentru a deveni echilibru emoțional. Asta a dus la creșterea motivației pentru a face lucrurile să se întâmple, și nu la dependența de plăcerea imediată.

Când mă gândesc că oamenii cândva trăiau mai conectați la modul firesc și natural de manifestare, iar noi azi care suntem mult mai inteligenți cognitiv ne am minimizat inteligența emoțională, intuiția și  conectarea cu modul natural de ființare. Cred ca tehnologia este foarte bună dacă o putem controla noi pe ea și nu invers.

Părinții de azi au vrut să le ofere copiilor tot, pentru asta și-au sacrificat viața, sănătatea, relațiile și acum realizăm ca am sacrificat inclusiv pe copiii noștri. Pentru ce?

Ne trebuie atât de puțin să fim în bunăstare. Voi ce ziceți?

Cum îți dai seama ca ești dependent de dopamina?

Atunci când nimic nu te mai mulțumește.

Autonomia sau cum ieșim  din dependență.

Reușim să ieșim din dependențe d orice tip urmărind prin intenție clară și prin consecvență și determinare următoarele puncte:

• Să ne împlinim nevoia de interconectare;
• Să ne activăm capacitatea de a desfășura acțiuni de unul singur;
• Să ne reperăm nevoile, astfel încât acțiunile să fie direcționate către a le satisface;
• Să ne putem exprima fără să avem nevoie de aprobarea celorlalți;
• Să luăm decizii, influențate de propriile argumente, chiar și atunci când ceilalți încearcă să ne direcționeze diferit;
• Să ne creăm un sistem de valori potrivit pe care să intenționăm să-l respectăm chiar și atunci când avem presiuni;
• Să ieșim din tendința de a-i învinovăți sau responsabiliza pe ceilalți pentru viața noastră.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaaștere și autonomie emoțională