Sentimentul de vinovăţie – Inamicul regăsirii puterii interioare

Dacă trăieşti mereu cu sentimentul că eşti vinovat, păcătos sau rău ori că trebuie să ispăşeşti prin pedeapsă nu ştiu ce vină, vei suferi în permanenţă, te vei îndepărta de Sinele tău divin, deoarece Dumnezeu este iubire şi ne-a făcut din şi pentru iubire, iar suferinţa nu are frecvenţă spre divinitate.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Şi dacă până acum ţi-ai dus crucea grea a vinovăţiei, e momentul să o dai jos de pe umeri dacă vrei să intri în contact cu esenţa ta divină. Această cruce nu este a ta ci ţi-a fost implementată încă din fragedă pruncie, pentru a te limita şi a intra în rând cu lumea. Vom analiza câteva direcţii din viaţa de zi cu zi.

În cadrul educaţiei religioase găsim un exemplu interesant: astfel, păcatul originar are la bază ideea că suntem păcătoşi încă dinainte să ne naşte. Adică cineva care s-a născut înaintea ta, a făcut ceva cumplit şi tu eşti tras la răspundere, pentru simplul motiv că trăieşti şi respiri, ai greşit şi trebuie să plăteşti. Dacă urmezi acest concept în limite raţionale intri în contradicţie cu versetele din biblie care spun că “ai fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Adică dacă tu ai fost născut păcătos deducem că şi Dumnezeu este păcătos? Dacă cineva îţi spune din fragedă pruncie, că eşti păcătos şi mereu îţi argumentează că orice faci din ce vrei tu este păcat, în timp ajungi să crezi că eşti păcătos şi îţi vei construi întreaga viaţă pe ideea respectivă – şi apoi ne mirăm de ce atâta suferinţă şi nefericire.
O minte care admite că a greşit devină vulnerabilă, uşor de dominat şi de influenţat. De când ideea de vină şi-a făcut loc în minţile oamenilor, generaţii după generaţii de părinţi, soţi, soţii, guverne, culte, sau profesori au învăţat cum să-i facă pe ceilalţi să se simtă vinovaţi pentru a-i putea controla. Ceea ce nu are nimic de-a face cu păcatul originar. Oamenii vinovaţi plătesc bine pentru a li se ierta păcatele, pentru a intra în împărăţia cerurilor, pentru a se salva. Ceea ce nu conştientizează aceştia este că nimic nu poate fi mai rău, nici chiar aşa zisul iad, decât convingerea că o forţă exterioară te domină şi poate să-ţi ia bunurile şi toată munca ta.

În cadrul relaţiilor interumane, manipularea găseşte teren fertil în vinovăţie şi nesiguranţă emoţională. Adică dacă reuşesc să te fac să te simţi vinovat, vei face ceea ce-ţi voi spune eu: îmi vei da bani, îmi vei da un adăpost, îmi vei da timpul tău ca să munceşti pentru mine, etc. Şi dacă sentimentul este destul de intens voi putea să aleg în locul tău ceea ce îmi convine. Iar noi numim acest lucru “dragoste” sau “căsătorie”, deşi nici dragostea nici căsătoria nu au nimic de-a face cu ideea de a ne ţine aproapele în inferioritate. Şi căsătoria şi dragostea presupun împlinirea unuia lângă celălalt şi nu dominare. Adică se spune că “dacă doare nu e dragoste”.
Un alt exemplu este inocularea sentimentului de păcat din altă viaţă. Adică tu eşti cel care te-ai născut cu păcatul făcut în altă viaţă. Adică ideea că ai făcut ceva şi trebuie să plăteşti ce şi cum numai unii ştiu.
Vin destul de mulţi pacienţi la mine în cabinet care mărturisesc că trebuie să stea să îndure nu ştiu ce (relaţie, slujbă, anturaj, etc), pentru că aşa plătesc pentru un păcat pe care l-au făcut în altă viaţă. Trebuie să recunosc că şi eu am crezut acest lucru de aceea am rămas 12 ani într-o relaţie care nu avea decât multă suferinţă. Dar într-o zi mi-am dat seama că asta nu e ceea ce cred depre iubire şi dragoste şi cum se spune m-am trezit, am acţionat ca atare şi acum sunt foarte fericită şi împlinită. Nu trebuie să plătiţi pentru nu ştiu ce, deoarece în ochii cretorului suprem nu există păcat ci experienţă prin care trebuie să învăţăm şi să stăpânim anumite adevăruri.

Aşa că vă recomand gata cu vinovăţia, iar mai jos aveţi câteva sugestii despre cum scăpaţi de ea.

1. Interpretează în favoarea ta ce ţi se întâmplă în experienţele de viaţă

Ori de câte ori faci ceva pentru care eşti tentat să te consideri vinovat, găseşte o modalitate de a te disculpa. Gândeşte-te cum ai considera acel lucru dacă ar fi făcut de o persoană pe care o iubeşti. Din moment ce poţi face orice, de ce nu ai interpreta acel lucru în favoarea ta? Totul ţine de credinţa ta şi succesul şi eşecul. Unde este mintea ta acolo eşti şi tu, adică dacă tu gândeşti în favoarea ta toată viaţa se va desfăşura ca atare.

2. Nu-i învinui şi nu-i judeca pe ceilalţi

Se spune în biblie că “După cum judeci aşa vei fi judecat” – şi nu de un Dumnezeu răzbunător şi crud ci după propria-ţi minte. Pentru că ea aşa este setată să vadă lucrurile, şi aşa cum vezi despre altul aşa vei vedea şi despre tine. Iată un principiu moral, “te vezi cu aceeaşi ochi cu care îi vezi şi pe ceilalţi”, şi automat te tratezi cu aceeaşi asprime sau toleranţă cu care îi tratezi pe cei din jur. De asemenea aştepţi din partea lor acelaşi comportament. Când îl judeci pe altul de fapt te judeci pe tine.

3. Nu te răzbuna nici pe tine nici pe alţii

Răzbunarea este a mea, spus-a Domnul – ne învaţă biblia. Cu alte cuvinte răzbunarea nu este treaba noastră şi ar fi bine să o lăsăm pe seama universului. Dacă cineva merită o lecţie pentru ce a făcut nu eşti tu cel care trebuie să i-o dea, adică nu e treaba ta. În primul rând nu câştigi nimic făcându-i pe ceilalţi să sufere. Dimpotrivă îţi pierzi liniştea şi pacea iar asta nu e bine deloc. Iertarea este un dar pe care ţi-l faci ţie: nu ierta pentru că o merită celălalt, ci pentru că tu meriţi. Când nu ierţi pe cineva pierzi foarte multă energie, este ca atunci când stai la uşa cuiva şi nu-l laşi să plece, şi depui mult efort pentru a ţine uşa închisă. În clipa în care te laşi dominat de ură, furie îţi otrăveşti sufletul şi este păcat să-ţi iroseşti viaţa clocotind de resentimente: păcatele celor din jur nu merită osteneala, iar tu meriţi mai mult. Dacă vrei să nu fii pedepsit, nu pedepsi.

4. Apreciază-te şi acceptă aprecierea celorlalţi

Acordă-ţi cel puţin 10 minute în fiecare zi pentru aţi consolida viziunea pozitivă asupra persoanei şi vieţii tale. Pentru asta poţi recurge la meditaţie, rugăciune, imagerie creativă, un jurnal sau pur şi simplu să-ţi îmbunătăţeşti relaţia cu tine şi cu cei apropiaţi. Reaminteşte-ţi că eşti genial, că poţi iubi, că eşti plin de bucurie şi că poţi atinge orice obiectiv pe care ţi-l propui.

Notează-ţi lucrurile care îţi sunt dragi şi pe care ţi le propui pentru împlinire. Gândeşte-te de câteva ori pe zi la acele obiective, ca şi cum sunt împlinite. Nu te scuza şi nu te subaprecia niciodată în relaţiile cu ceilalţi şi cu tine şi acceptă complimentele fără a încerca să abaţi atenţia în altă parte ca şi cum nu ar fi vorba de tine. Nu-ţi ascunde meritele foloseşte-le pentru a deveni mai puternic. De câte ori îţi aminteşti meritele tale de atâtea ori te reconectezi la sursa divină din tine care a făcut posibilă realizarea.

5. Acţionează cu convingere!

Când ţi se oferă ocazia să faci ceea ce-ţi doreşti acţionează cu convingere, ai încredere în tine şi vei reuşi. Acţionează ca şi cum ai deja acel ceva, devin-o acel lucru şi atunci prin frecvenţa ta vei atrage din univers acea frecvenţă specifică şi-l vei avea.

Dacă cineva crede în tine mai mult decât tu însuţi, acceptă-i părerea fără aţi scoate în evidenţă limitele şi fără a evoca insuccesele trecute. Există doar două posibilităţi: fie demonstrezi că ai dreptate şi nu eşti în stare să faci nimic, fie realizezi ce-ţi doreşti. Ce preferi?

Spor la lucru şi nu uitaţi că toată puterea se află în interirul vostru. Ce aveţi de făcut este să o accesaţi şi să vă BUCURAŢI.