Încă de la concepere ca fiinţe eterne, am primit de la Dumnezeul Central, creatorul nostru, un program extraordinar şi anume programul de creator desăvârşit. Acest program este cel care are menirea atunci când este activ să ne crească Sufletul. Cu cât accesăm şi activăm mai des acest program cu atât sufletul nostru creşte şi devine nelimitat, adică ajungem persoane îndumnezeite.

Autor articol: Niculina Gheorghiţă

Creativitatea este capacitatea de a face ceva din propria inspiraţie, şi cu puterea personalităţii tale.

Astfel când creezi în primul rând eşti în contact cu Sinele tău Divin, care te inspiră şi pe care îl asculţi. În mica copilărie la toţi oamenii se manifestă acest spirit creator, care cu timpul este inhibat de educaţia care spune, “nu aşa că aşa e mai bine”, adică nu suntem prea mult lăsaţi să experimentăm acest spirit creator, iar cu timpul dacă nu avem susţinere se inhibă şi nu îl mai accesăm, decât în situaţii limită, deoarece Sinele nostru nu ne lasă, şi atunci când nu putem depăşi ceva îşi face simţită prezenţa, iar noi spunem “a fost o minune de la Dumnezeu”, şi iar ne îndepărtăm de Dumnezeu cu astfel de credinţe.

Era o poveste foarte interesantă: Un copil a mers la o grădiniţă şi în prima zi d-na educatoare le-a spus să deseneze o floare. El a început să facă un desen cu o floare aşa cum o vedea el în imaginaţia lui, cu multe culori, diferită ca formă, etc. S-a dus cu ea la d-na foarte încântat de creaţia sa. D-na când a văzut-o la întrebat, “ce e asta?” El a arăspuns “o floare”. Atunci d-na ia spus că floarea are frunze verzi şi e roşie. I-a arătat cum au făcut şi ceilalţi copii, care toţi aveau flori roşii cu frunze verzi. A refăcut copilul floarea aşa cum a avut indicaţiile. După câteva zile iar aveau de desenat o floare. Iar d-na le-a dat indicaţii cum să deseneze; băieţelul nou la grădiniţă iar a desenat floarea diferită. Şi iarăşi d-na i-a arătat cum e corect. A treia dată când a trebuit să deseneze, copilul a ascultat consemnul şi s-a dus destul de trist la d-na având desenul cu floarea roşie şi frunzele verzi. Iar d-na ia spus “bravo” ai reuşit să desenezi o floare (adică te-ai uniformizat cu ceilalţi nu mai eşti diferit). După un timp s-a mutat într-un alt oraş şi a mers la altă grădiniţă. Aici d-na educatoare i-a pus să deseneze o floare. Băiatul nostru nu desena. D-na l-a întrebat ce sa întâmplă de nu desenează, iar băiatul i-a răspuns că nu ştie ce floare să deseneze că nu i-a spus. Atunci d-na i-a spus să deseneaze ce floare vrea el. Şi astfel băiatul nostru a desenat o floare roşie cu frunze verzi. Vă las pe voi să meditaţi la această povestioară şi să vă analizaţi în ceea ce priveşte spiritul creator, dacă este activ sau nu prea.

Oricum nu contează prea mult ce aţi făcut până acum cu spiritul creator, important e ce facem în prezent, trecutul nu mai e şi nu îl mai putem schimba, deocamdată, aşa că vreau să vă dezvălui cum puteţi accesa şi dezvolta spiritul creator şi astfel să fiţi mereu în contact cu Sinele vostru Divin.

Este un întreg proces creator pentru dezvoltarea creativităţii.

1. Primul pas este imaginaţia creatoare şi primul mod de a o dezvolta este să o foloseşti. Când îţi imaginezi ceva cu credinţa că acel ceva este deja ai declanşat un întreg şir de evenimente în univers pentru a împlini acea dorinţă. Cel mai imporatnt în tot ce facem în viaţă este acţiunea. Acţionezi atunci când ştii ce să faci, adică alegi ceva, adică manifeşti liberul arbitru.

În general persoanele care ajung în depresie sunt persoane care nu ştiu ce vor, nu ştiu ce să aleagă, nu au încredere în ele pentru că de la o vârstă nu prea îţi mai spune nimeni ce să faci, dar dacă tu nu ai fost lăsat să vrei ceva un anumit timp din viaţă, cum ai putea atunci când eşti matur şi trebuie să-ţi iei propriile decizii să faci acest lucru? Aviz povestioara de mai sus. D-na poate fi mama, tata, profesorii, instructorii.

Vă dau un exemplu personal: Când am făcut şcoala de şoferi în 1995, instructorul era foarte bun dar îmi spunea tot timpul ce să fac, adică la curba asta încetineşti, schimbi viteza, te asiguri, etc. Nu mă lăsa niciodată să acţionez eu, să decid eu ce să fac într-o situaţie sau alta. Astfel am memorat toate străzile din Iaşi (pentru că nu trebuia să gândesc la ce fac, atunci mi-am folosit mintea ca să memorez), toate curbele, toate dealurile şi ce am de făcut în situaţiile respective. Instructorul meu în ultima zi în care am mers cu el la stradă mi-a spus: “Tu o să vii cu capul poliţistului spart şi cu roata maşinii ruptă”.

În schimb eu îmi imaginam dimineaţa la trezire şi seara la culcare cum conduc perfect maşina şi adormeam conducând imaginar maşina.

Am terminat şcoala şi atunci, pe vremea aceea, înainte de a da examenul cu poliţia trebuia să dai examenul de ieşire din şcoală cu un alt instructor diferit de cel care te-a instruit. Acel instructor m-a felicitat că am condus foarte bine pe un traseu greu şi lung. Apoi am mers la examenul scris, am luat 26 din 26. După 30 minute am mers la stradă cu poliţistul. Când a văzut instructorul ce poliţist vine la maşină s-a întors şi şi-a pus mâna în cap. Am înţeles că era un poliţist sever şi că nu ne va trece pe nici unul (eram 4 cursanţi la aceeaşi maşină). Am început examenul, ceilalţi trei înaintea mea, eu am rămas ultima. Întradevăr până la mine d-nul poliţist a picat pe toţi. Am urmat eu, am parcurs traseul, m-a pus să fac toate parcările posibile, nu a bifat nici un x pe foaie, iar când am coborât i-a spus instructorului că îl felicită, în sfârşit are un conducător auto foarte bun, şi ar fi cazul să mă felicite şi el aşa cum mă felicitase poliţistul înainte de a coborî din maşină. Instructorul a rămas perpelx şi nu a mai avut cuvinte.

Astfel rezulatul imaginaţiei mele creatoare din toată perioada şcolii s-a concretizat printr-un examen cu succes şi o plăcere extraordinară de a conduce maşinile.

Deci sunt oameni care apar în viaţa noastră care ne ghidează perfect dar asta nu înseamnă că ne ajută, dacă nu aş fi fost stăpână pe mine, dacă nu aş fi avut încredere în forţele proprii şi dacă nu îmi imaginam cum conduc perfect maşina, ce credeţi că aş fi făcut la acel examen, cu pronosticul dat de instructor?

2. Al doilea pas este să ai curajul să îţi doreşti altceva decât obişnuitul, să ieşi din tipare şi să experimentezi ceva diferit. Făcând acest lucru ieşi din limitele unei minţi programată pentru supravieţuire şi atât.

Când vrei şi altceva parcă se animă spiritul în tine şi apar idei noi, oameni, locuri, lucruri şi evenimete diferite şi astfel ţi se schimbă linia de destin. Experimentezi altceva şi altcumva, iar cu această energie a trăirii, a bucuriei descoperirii, creşte sufletul, şi nu ai nici o şansă să cazi în depresie.

Recomand de multe ori pacienţilor mei să facă ceva diferit cu mâinile lor, adică: să picteze, să croşeteze, să împletească pentru că în momentul în care vezi că iese ceva din mâinile tale, bucuria este imensă, se întâmplă ceva la nivel psihic, te simţi util şi creşte vitalitatea în tine. Când ai o stare proastă fă ceva diferit de obişnuit şi vei vedea cum te simţi şi cum îţi modifici starea, imediat. Succes.

De exemplu: de curând m-am înscris la şcoala de echitaţie, tocmai pentru a face ceva ce nu am mai făcut şi ce mi-am dorit de foarte mult timp. Este o stare şi un sentiment înălţător, te simţi total altfel, parcă creşti cu totul, energetic şi informaţional, toată lumea are o cu totul altă „culoare” şi vibraţie. Vă recomand şi d-voastră să faceţi lucruri diferite pe care nu le-aţi mai făcut, pentru a experimenta alte dimensiuni existenţiale. Dacă gândiţi prin prisma programului de supravieţuire şi spuneţi că nu am bani să fac ceva diferit, să ştiţi că vă înşelaţi. Sunt multe activităţi care nu sunt exagerat de scumpe şi în care nu investeşti foarte mult. Important este să vreţi să faceţi ceva şi veţi găsi resursele necesare pentru bucuria şi creşterea sufletului. Adică „când vrei poţi”; în toată existenţa şi experienţa mea, când am vrut ceva s-a împlinit. Eu am o vorbă după care m-am ghidat tot timpul dacă unul din univers poate, toţi putem.

ANALIZAŢI-VĂ VIAŢA ŞI EXPERIENŢELE ŞI VEŢI VEDEA CĂ ATUNCI CÂND AŢI VRUT CEVA CU ADEVĂRAT S-A ÎMPLINIT.

Paulo Coelho în cartea Alchimistul spunea la un moment dat că: „atunci când vrei ceva, tot universul lucrează ca să împlineacă ce vrei tu”, cu alte cuvinte nu eşti chiar un nimeni în acest Univers, eşti de fapt o părticică din el, aşa cum este celula într-un corp fizic, important eşte să ştii ce vrei în acest univers.

3. Pasul al treilea este să recunoaşteţi blocajele care vă împiedică să vreţi ceva diferit şi vă împiedică să acţionaţi.

În primă fază găsim ignoranţa de sine, de propria minte, de emoţiile noastre, de nevoile corpului nostru fizic.

Dacă depăşim ignoranţa găsim agăţarea de diverse credinţe cum ar fi: că cineva este rău şi trebuie pedepsit, în ascultarea oarbă a autorităţilor desemnate (preot, guru, salvator, biserică, profesor, instructor), în separare, în sărăcie, în insuficienţă, în viaţa e o luptă, în supravieţuire, în vinovăţie, că nu poţi obţine destul, că nu meriţi, în limitare, în faptul că ar trebui să plăteşti vieţi întregi de karmă pentru nu ştiu ce păcat, că te aşteaptă raiul dacă faci ce spune Cultul tău.

În momentul în care am depăşit şi credinţele vom întâlni nelipsita teamă pe toate nivelele, cum ar fi: de necunoscut, de moarte, de a fi respins de societate, de singurătate, de durere sau suferinţă, de o nouă viaţă, de a pierde ceea ce este familiar, de a pierde controlul, de eşec, de angajament, de a fi ataşat, de dezaprobare, de a fi prins în lumea materială, de Dumnezeu, de diavol,etc. (mai găsiţi şi altele dacă le aveţi sau le-aţi experimentat).

Nu uitaţi că, teama este o iluzie, este doar în mintea noastră.

4. Pasul al patrulea este să vreţi să vă activaţi potenţialul creator. Acest pas se realizează cu ajutorul disciplinei prin acţiune, pentru crearea noii realităţi. Pentru început vă recomand să repetati timp de 29 de zile afirmaţii de genul:

• „sunt dintotdeauna inteligenţă creatoare”
• „sunt dintotdeauna mintea nelimitată a lui Dumnezeu”
• „sunt dintotdeauna un geniu”
• „sunt dintotdeauna conectat la Sinele meu Divin”
• „sunt dintotdeuna plin de energie vitală”
• „sunt dintotdeauan plin de Puterea Spiritului Sfânt”

Disciplina este ca un cod cu care ne adresăm şi accesăm direct pe Dumnezeul dinlăuntrul nostru adică pe Sinele nostru Divin (el este dintotdeauana aşa cum afirmăm). Când invocăm o anumită afirmaţie Spiritul nostru se apucă de treabă fără întârziere, imediat. Dacă se întâmplă după ce am făcut disciplina 29 de zile, ca ceva să nu se realizeze este din cauza necredinţei şi îndoielilor noastre. Fiţi impecabili faţă de sufletul vostru şi veţi vedea că aşa stau lucrurile.

„Toate minunile la care v-aţi gândit vreodată că le puteţi avea se află la distanţă de numai o clipă şi singurul mod în care le puteţi obţine este să le luaţi fără interpretări”. – Ramtha

După ce ai activat măcar o dată potenţialul creator, într-un lucru cât de mic, vei şti că poţi şi vei şti cum să foloseşti spiritul creator în toate dimensiunile vieţii. Astfel stările de inutilitate, depresie şi de nefericire vor dispărea, pentru că din momentul în care te-ai trezit ca Sine Divin nimeni şi nimic nu te mai poate limita şi nu-ţi mai poate spune vreodată – şi tu să-l crezi – că nu poţi, că nu se poate şi că nu există. Mult succes în crearea propriei realităţi extraordinare.