Dragi căutători pentru înțelegerea și explicarea fenomenelor nevăzute din creier, cu ajutorul tehnicii observatorului și a afirmațiilor, mi-am propus ca în următoarea perioadă să aduc câteva materiale preluate de la neuropsihologul Rick Hanson legate de creier și cum ne dezvoltăm o minte măreață.

Căutările și cercetările mele au multe asemănări cu a dumnealui așa că, vă invit să parcurgeți exercițiile pe care le voi posta în continuare și veți vedea rezultate spectaculoase.

Un timp voi publica aici câteva exerciții propuse de dr Rick, după ce azi voi posta introducerea și explicațiile generale.

Să vă fie spre folos și evoluție.

“ Clipă de clipă, când ești conștient de – sunete, stări, gânduri sau cele mai sincere doruri – se bazează pe activitățile neuronale de bază; același lucru se întamplă și cu procesele mentale inconștiente, ca de exemplu consolidarea capacitătii memoriei sau controlul respirației. Întocmai cum rămâne un mare mister modul în care creierul fizic produce conștiența nonfizică.

Dar separate de posibila influență a factorilor transcendentali – le poți numi Dumnezeu, Spirit, Pământ sau orice fără un nume – este o cartografiere unu la unu între activitățile mentale și neuronale.

Este o stradă cu doua benzi: pe măsură ce creierul tău se modifică și mintea ta se modifică; si pe măsură ce mintea ta se transformă și creierul face acelasi lucru – se transformă. Aceasta înseamnă că – remarcabil – în funcție de modul în care acorzi atentie la modul în care gândești, simți, vrei și cum lucrezi cu reacțiile tale, toate îți sculptează creierul în diverse forme:

• Zonele aglomerate au nevoie de un circuit sangvin, pentru că au nevoie de mult oxigen și glucoză;
• Genele din interiorul neuronilor devin mai mult sau mai puțin active; de exemplu, persoanele care în rutina lor se și relaxează și-au îmbunătățit modul de a se manifesta al genelor calmându-le în situații de stres, făcându-le mai rezistente.
• Conexiunile neuronale sunt relative, inactive când se ofilesc; este un fel de Darwinism neuronal, supraviețuirea celui ocupat: folosește-l sau îl pierzi.
• “Neuronii care ard împreună, țes împreună”. Acestea au fost descoperite de psihologul Donald Hebb si înseamnă că sinapsele active – conexiunile dintre neuroni – devin mai sensibile, plus că numărul sinapselor crește producând legături neuronale solide. De exemplu, la finele scolii, soferii de taxi care sunt nevoiți să memoreze încrengătura străzilor din Londra au un hipocampus  solid – acea parte a creierului care ajută în crearea memoriei vizuale. Similar, persoanele care meditează zilnic dezvoltă legături neuronale solide în INSULĂ – o zonă care se activează în momentul în care tu te concentrezi asupra corpului tău și asupra a ceea ce simți – și în zone din cortexul prefrontal care controlează atenția.

Detaliile sunt complexe, dar ideea este simplă: modul în care îți folosești mintea, îți schimbă creierul – la bine sau la rău.

O vorbă veche spune că mintea ia forma pe care se bazează; o interpretare modernă este ca, creierul ia forma pe care mintea se bazează.

De exemplu, dacă în mod frecvent îți modelezi mintea după grijile pe care le ai, după autocritică și furie, atunci creierul tau îți va modifica forma gradual – va dezvolta structuri neuronale și dinamice – în anxietate, stima de sine scăzută și o reacție inclinată către cei din jur. Pe de altă parte, dacă tu în mod frecvent îți modelezi mintea după, de exemplu, realizezi că este totul bine acum, vezi partea bună din tine și permiti să se întâmple totul oricum – trei practici din această carte – atunci creierul tău, gradual se va plia pe calmitate, încredere în sine și pace interioară.

Îți poti opri creierul din transformare. Unica întrebare este : Primești schimbările pe care le dorești?

Tot ceea ce ai de făcut este să practici, să exersezi

Aici intervine practica, care de fapt înseamnă a actiona regulat – când gândești, vorbești sau faci ceva – pentru a-ți dezvolta calitățile și a-ți diminua defectele. De exemplu, studiile au arătat că fiind conștient crește activarea părții stângi a cortexului prefrontal și asta îmbunătățeste starea de spirit (pentru că această parte a creierului pună frână stărilor negative) și scade activitatea amigdalei-soneria creierului. Similar, a avea compasiune pentru tine duce la dezvoltarea rezistenței și scade procesul de rumegare a acelorași gânduri.

De fapt, practica plantează semințe și flori în grădina minții tale și asta se întamplă în creierul tău. Asta îți infrumusețează gradina și te transformă intr-un bun grădinar: devii mai abil în a-ți direcționa atenția, gândești mai clar, îți manageriezi mai bine stările, te motivezi, devii mai conciliant și te bucuri de roller-coaster-ul care este viața ta.

Practica de asemenea construiește – aducând beneficii care merg dincolo de valoarea exercițiului pe care îl faci. De exemplu, practicând orice fel de exercițiu este un act de apreciere de sine; te tratezi ca și cum contezi – fiind foarte important și vindecător, dacă ai simțit vreodată ca adult sau copil că nu esti apreciat sau respectat. Mai departe, devii mai degrabă activ decât pasiv – care crește optimismul, concilierea, fericirea și reduce riscurile depresiei. În clipele în care oamenii se simt forțați de factori externi – ca presiunea financiară, acțiunile celorlalți sau evenimentele din jur, din lume – și de reacțiilor lor la aceștia, este bine să existe măcar o parte a vieții în care să se simtă ca un ciocan și nu ca o unghie.

În final, practica este o transfomare personală, rupând rădăcinile durerii, urii, deziluziei – larg definite – și înlocuindu-le cu mulțumire, pace, iubire și claritate. De multe ori se simte ca și cum ai face schimbări în tine, în interiorul tău și în alte dăți se simte ca și cum descoperi simplă minunație, lucrurile frumoase care sunt dintotdeauna acolo – ca bunătatea, starea de veghe și o inima iubitoare.

În orice fel, ești în procesul în care descoperi ceea ce se numește “Creierul lui Buddha”, un creier care înțelege profund cauzele suferinței și sfârșitul ei – la baza cuvântul “Buddha” înseamnă “să știi, să fii treaz”.

Într-un sens larg, oricine este angajat în evoluția psihologică și practica spirituală – indiferent că este creștin, evreu, musulman, hindus, ateu sau nimic din toate acestea – dezvoltă un creier de Buddha și devine compatibil cu compasiunea, virtutea, întelepciunea și atenția.

Legea lucrurilor mici

Fiecare moment de practică pare mic în esență, dar aceste momente chiar transformă.

Este legea lucrurilor mici: datorită acumulării unor modificari lente în structura neuronală din timpul activității mentale, multe dintre aceste lucruri mici te pot duce într-un loc mai bun.

Este ca un exercițiu: de fiecare dată când alergi, faci pilates sau faci sport nu vor aduce modificări importante pe moment, dar cu timpul îți vor construi masa musculară. În acelasi mod, micile eforturi făcute zilnic vor construi gradual “mușchii” creierului tău. Este necesar să ai încredere, bazându-te pe știinta creierului, că practica va aduce rezultate bune.

Este important să rămâi constant – să te concentrezi doar pe o singură practică pe care să o repeți. Viața din ziua de azi este atât de plină și de complicată, încât este cel mai bine pentru tine să te ocupi de câte un singur lucru de fiecare dată și pe care să te concentrezi.

Bineînțeles, este bine să fie acel lucru bun. De 40 de ani practic aceste exerciții – la început ca un tânăr în cautarea fericirii, apoi ca un soț și tată care are serviciu și viață de familie și acum ca neuropsiholog si profesor de meditație.

Pentru acest material am adunat cele mai bune exercitii, care știu că, construiesc substraturi neuronale- fundații – ale concilierii, stării de bine, inventivității și păcii interioare. Nu am inventat eu nici măcar una – acestea sunt fundamente pe care oamenii le fac de Anul Nou, dar pe care rar le aplică sau le practică – și de fapt “a face” face diferența în lume.

Poti face aceste exercitii în diferite moduri.

Întâi, poți lua un exercitiu care în sine să aducă o mare transformare în tine.

În al doilea rând, te poți focusa pe un anume exercitiu dintr-un capitol al acestui material, care se adresează unor nevoi specifice, ca de exemplu capitolul întâi despre a fi bun cu tine dacă ești autocritic sau capitolul 5 despre a fi în pace dacă ești anxios și iritat.

În al treilea rând, poți alege pe rând câte un exercițiu în funcție de dorința ta sau în functie de ceea ce simți, astfel încât să te ajute cat mai mult.

În al patrulea rând, poți aloca câte o săptămână fiecărui exercițiu în parte, oferindu-ți un transformațional “an de practică”.

Oricare ar fi abordarea ta, îți recomand să faci totul într-un mod simplu și să te concentrezi pe câte un exercițiu pe rând – chiar dacă timpul este un eveniment sau o situație (ca de exemplu, o conversație  cu proferoul tau, un proiect dificil la serviciu sau la birou, o meditație), o zi sau mai mult. Și în spatele minții tale, alte exerciții și beneficiile lor cu siguranță vor lucra; de exemplu, să nu iei nimic ca fiind personal poate fi în prim planul atenției tale, în timp ce refugiul poate fi în fundal.

Să știi care este exercițiul fiecărei zile; cu cât esti mai atent la acest lucru, cu atât ai mai multe beneficii.

Ca să nu te gândești tot timpul la exercițiile pe care le ai de practicat, îți poti odihni mintea mult mai mult prin a-ți reaminti în diverse moduri – ca de exemplu un cuvânt cheie pe o notiță adezivă – sau notându-ți în jurnalul zilnic sau chiar spunând unui prieten ceea ce practici tu.

Poți de asemenea introduce exercițiul ales în activitatile tale psihologice sau spirituale, ca de exemplu în sedințele de psihoterapie, yoga, meditație sau rugăciune”. ( Just One Thing – Prima parte)