Auzim în literatura de specialitate că exteriorul reflectă interiorul, cred în asta și văd cum cei dragi nouă prin comportamentele și manifestările lor ne arată ce conținem și nu am accesat încă conștient.

Fiecare relație este resursă de vindecare și e important să fim atenți la cum ne ating comportamentele și manifestările celor dragi.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

În momentul în care ne activează un comportament de-al celor din exterior, ne indică că avem o umbră în interiorul nostru  necunoscută și neconținută încă.

În general nu o putem vedea ușor pentru că ne implicăm rațional în multe activități, profesie, relații, adică în afara noastră pentru că doare mult și nu știm cum să gestionăm acea durerea, și prin activitățile externe am băgat-o sub preș.

Atâta timp cât nu am accesat și integrat acele părți din noi care sunt dureroase, nu este întreaga puterea interioară la noi. Și astfel reacționăm și ne manifestăm cum nu vrem, nu ne dorim și apoi ne doare și mai tare, și tot așa din durere în durere până ajungem să dăm atenție acelor umbre, fie prin dezvoltare personală conștientă fie prin boală și suferință.

Până și aici totul este o alegere.

Dar pentru a alege e necesar să accepți că tot ce este în exterior este o reflecție din interiorul tău, să vrei să schimbi și să te autoobservi pentru a putea acționa.

Și pentru a reuși să acționezi, adică să-ți aduci puterea înapoi e necesar să vrei, să cauți metode de integrare și să aduci liniștea în interior.

Cu alte cuvinte pentru a putea sta în relații și a ne simți în siguranță și armonie e necesar să accesăm liniștea interioară.

Legat de a aduce în interior această liniște, vreau să vă împărtășesc o experiență personală.

Trăiesc de câteva luni o situație care nu-mi place nici cognitiv nici emoțional. Am tot căutat soluții rugând pe unii și pe alții să mă ajute dar nimeni nu a putut face nimic, și chiar spuneau că totul e ok, chiar dacă eu simțeam că nu-i așa.

Aceasta deoarece nimeni nu-mi putea aduce liniștea interioară decât eu, accesând acea durere din interior pe care o vedeam în exterior la cineva drag mie.

Tot dând ocol situației, într-una din zile am avut timp să stau cu mine și să mă întreb: Ce din interiorul meu generează această situație? Mă gândeam ce simt și ce-mi generează această situație? Răspunsul era: neputință, durere, insecuritate. Și nu știam de unde să le iau, că eu credeam despre mine că nu le conțin. M-am format să știu să fac de toate, oricând și oriunde și să fiu în siguranță și puternică. Având acest scut nu puteam ajunge la aceste stări imprimate adânc în interiorul meu.

Și astfel mă tot întrebam, mă tot întrebam până într-o zi când conform paradigmei: „atunci când te întrebi tot universul conspiră să te ajute”,  imediat găsesc pe internet o conferință  nouă având-o ca protagonistă pe colega mea dr. Raluca Anton, și pentru că o apreciez foarte mult și aveam și un pic de timp disponibil,  am zis hai să ascult să văd cu ce ne încântă Raluca – ea având mereu conferințe valoroase. Zis și făcut.

La un moment dat colega mea inițiază un exercițiu în care ne invită să stăm cu noi.

În acel exercițiu (evident am mai făcut acest gen de exerciții de-a lungul pregătirii mele psihologice, și în alte ocazii am descoperit diverse părți din mine neaccesate încă și știu că mai e de lucru) recomandă să ne amintim un moment greu din viața noastră, apoi să ne vedem când a fost acel moment, câți ani aveam, etc.

Spre marea mea surpriză, cu ochii închiși fiind mi-a apărut o amintire din copilăria mică 8-9 ani când, era în casă o situație de boală a tatălui meu. Atunci m-am văzut mică, neputincioasă și speriată. Evident în exercițiu ni se recomanda să ne spunem nouă în acea situație de durere, ca si cum eu mare fiind cea de acum, spun către cea mică de atunci: Am venit, Te văd, Sunt aici, Știu că doare, Știu că-i greu.

A fost copleșitor când am spus aceste cuvinte. După ce a trecut momentul emoțional lung (vreo30 min în care nu puteam opri șuvoiul de lacrimi) am realizat de unde simțeam durere, neputință și insecuritate în situația actuală a familiei mele.

Am lucrat două zile pe acea amintire până nu am mai simțit emoție și astfel simt că am integrat iar exteriorul începe să se modifice conform interiorului deja echilibrat și integrat.

În concluzie orice situație din exterior care este în realitatea noastră și ne atinge sau activează, este generată de ceva din interior neintegrat de noi.

Vă invit să ascultați conferința Fain si simplu, de la Timișoara din 09.12.2023 unde Dr. Raluca Anton împreună cu Mihai Morar, recomandă acest exercițiu de a  sta cu voi.

Si dacă vă ajută dați mai departe.

Să fie spre folos și evoluție fiecăruia.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.