În teoria IMAGO găsim afirmația cum că ”respingerea iubirii apare din imperfecțiunea primei și celei mai importante relații ale noastre și anume cea cu îngrijitorii noștri”.
Astfel dezvoltăm respingerea de sine pe care la maturitate o ducem în relațiile intime și de orice tip și implicit la respingerea iubirii. Să nu ne dăm voie noua înșine să fim felicitați, lăudați, apreciați, îngrijiți sau iubiți de persoane și evenimente din afara noastră constituie un mecanism de apărare menit sa ne ferească de durerea fizica și emoțională.
Barierele în calea iubirii sunt ridicate de subconștientul nostru, pentru că acesta acționează pentru supraviețuirea noastră.
Copil fiind, dacă am trăit dezaprobarea sau neglijare parentală, ai ca răspuns să te respingi pe tine însuți indiferent de motivul respingerii părintești. Astfel crești ajungi adult și devii un partener care cară după el un grad de ura de sine pe care o duci în relații.
Cum ne dăm seama că ne respingem?
- Când ne naștem stările noastre naturale sunt deschiderea și receptivitatea;
- Mai devreme sau mai târziu părinții sau îngrijitorii noștri ne vor răni;
- Rana apare când cel care ne poată îngriji nu gestionează corect nevoile și funcțiile noastre normale de dezvoltare;
- Noi scindăm aceste părți ”periculoase” din noi înșine pentru că îngrijitorii noștri nu le susțin, iar aceste părți din sinele nostru formează ceea ce noi numim sinele pierdut;
- De fiecare dată când suntem răniți sau scindați sinele nostru conștient devine din ce în ce mai mic, iar sinele inconștient devine tot mai mare;
- Noi folosim mecanismele comune de apărare: control exacerbat, egocentrism, simbioză cu alte cuvinte încercăm să gestionăm mediile ambientale, ca modalitate de a ne menține pe noi înșine în siguranță;
- Vrem să facem să dispară durerea respingerii negând propriile nevoi(care au fost de la început cauza respingerii) și înlocuindu-le cu mecanisme de apărare;
- Apoi vrem să umplem golul pe care l provoacă mecanismele de apărare cu lucruri care adaugă și mai multă nefericire (mâncare, droguri, muncă, parenting, jocuri de noroc, cheltuieli excesive);
- În tot ce facem există indiciul sau presiunea respingerii de sine sau a urii de sine;
- Ca să rămânem în legătură cu părțile respinse ale sinelui nostru, fără să trebuiască să rămânem conștienți de ele, le proiectăm asupra partenerilor noștri;
- Măsura în care ducem cu noi ura de sine este măsura în care putem să primim iubirea.
Respingerea de sine duce în timp la respingerea partenerului care conduce la o incapacitate de a ne permite noua înșine să primim iubirea și prin urmare o incapacitate de a oferi iubirea.
- Ipostaze ale neacceptării cum ar fi hipercritica, perfecționism, negativism la adresa vieții;
- Respingerea pozitivității:
- respingerea sau înlăturarea comentariilor pozitive;
- refuzarea cadourilor sau ofertelor de ajutor, sau nemulțumirea afișata după ce ai primit ajutorul;
- neascultarea;
- adorarea excesivă a partenerului;
- critica, inferiorizarea și devalorizarea;
- privarea ta și a partenerului de creativitate, râs și sex;
- interpretezi lauda ca fiind critică;
- Asimilarea negativului:
- autocritica pe față;
- așteptări prea mari de la tine însuți;
- ești dispus să suporți abuzul;
Spun autorii mai sus menționați că într-o relație contează enorm cât din spațiul dintre voi este locuit de acceptare de sine și de respingere de sine.
Dacă nu crezi că meriți să fii iubit, nu poți să accepți iubirea pe care ți-o oferă partenerul; nu poți să crezi că ești bun la ceva dacă „știi” că nu ești bun; nu poți să primești un compliment pentru felul cum arăți dacă tu crezi că ești urât sau….; nu poți să primești ajutorul dacă nu conștientizezi că ai nevoi.
Cu alte cuvinte dacă nu ești conștient de un anumit aspect din tine însuți/însăți pe care alții îl văd, nu poți accepta aprecierea pentru ceva ce nu știi că ai.
Oferirea și acceptarea sunt părți ale aceluiași sistem.
În crearea unui sistem relațional funcțional intră mai mulți factori. Simplu spus ceea ce căutăm, nu putem primi până nu oferim. Este ca un traseu cuantic, iubirea, aprecierea, acceptarea va venin la cel care le-a oferit mai întâi. Este și o zicală românească: ”Dăruind vei dobândi”.
Științific de fapt faci o rețea neuronală, manifești și apoi primești.
Chiar dacă conectarea reprezintă esența noastră sunt mulți oameni în relații dar care nu trăiesc nu conectați, adică relația nu înseamnă conectare.
Conectarea este relaționarea lipsită de apărare. Ca să poată avea o conexiune puternică partenerii trebuie să se deschidă unul față de celălalt. Asta înseamnă vulnerabilizare, autenticitate și aparentă lipsă de control.
Conexiunea depinde de dorința și disponibilitatea ambilor parteneri de a se oferi pe ei și de a-l primi pe celălalt în spațiul comun.
Însă Harville și Helen subliniază în cărțile lor cum că: Dacă sistemul se întrerupe e semn că apare o oportunitate de creștere.
Asta înseamnă să stăm să vedem ce este, mai mult decât să fugim sau să ne apărăm. Iar apoi să acționăm diferit pentru a putea ieși din mecanismele de apărare și a găsi soluții eficiente pentru acceptarea iubirii.
Adică atunci când partenerul tău va reacționa la impulsurile tale așa cum au făcut-o și părinții tăi e momentul să te implici în integrarea acelei părți din sine ce se cere adusă acasă. Dacă tu vei începe să lucrezi la asta și partenerul care are cam aceleași părți pierdute și neintegrate – însă cu alte adaptări și mecanisme de apărare – va începe să facă ceva în privința asta veți reuși să vă observați din timp și să acționați conștient.
Această informație ne ajută atât pe noi în plan personal cât și ca terapeuți să conștientizăm că dacă un partener nu primește iubirea de fapt nici celălalt nu primește la nivel profund iubirea chiar dacă are impresia despre el că e diferit. De ce spun asta? Deoarece așa ne-am atras pe frecvență specifică și conform modelului mental IMAGO:
”Atragem partenerul care conține acele caracteristici ale îngrijitorilor noștri din mică copilărie, și în alegerea partenerului de cuplu primează acele caracteristici mai negative ale îngrijitorilor noștri.”
De ce credeți că acest univers funcționează așa?
Ca specialiști avem o veste descoperită prin plasticitatea cerebrală, și anume știm cu toții că, orice conexiune neuronală nefastă o putem întrerupe prin cunoaștere, exersare și bunăvoința de a dărui.
Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și bucurie
(1) Comment for this blog
Buna ziua…
Cu multa considerație, vă scriu cerindu va un sfat. Lucrez singura la dezv.personala și spirituală dar am ajuns într-un impas..Citesc mult,adun informații,fac meditații( a copilului interior), fac afirmații pozitive, sunt observator,prezenta în viața mea,,pentru că am probleme in a avea relații romantice. Va rog frumos, ghidați mă cum sa mi aranjez acest puzzle la care lucrez de ceva timp,,cam 2 ani. Sergilia Manole