De fiecare dată când omul se gândește la minte arată către cap, și spune de ex: ce a fost în mintea ta, cum ai făcut asta,  nu ai minte sau cum.

Aș vrea pentru început să facem distincția dintre minte și creier, care se află într-adevăr în cap.

Dacă vedeți un semafor, el are 3 culori, le vedeți cu ochii fizici adică Roșu, Verde și Galben. Așa este.

Cu ce le vedem?

Cu creierul – corect.

Dar cine credeți voi că vă spune ce să faceți și cum să acționați la fiecare din cele 3 culori?

Mintea – corect.

Mintea are mai multe funcții una dintre ele este cea de a reprezenta informațiile. Energia și lumina fac parte din realitatea materială, dar sensul unei informații nu este fizică ci informațională.

Asa că ne întoarcem la semaforul cu cele 3 culori. Și aici putem face distinctia dintre creier (materia care vede culoarea cu ajutorul centrului vederii din creier și a organelor senzoriale- ochiii) și mintea care traduce informația că la verde putem traversa strada, la roșu ne oprim și la galben ne pregătim.

Deci, cine vă spune ce să faceți este mintea.

Mintea este o aglomerație de gânduri, sentimente, emoții experiențe trăite de noi încă de când am venit în burtica mamei.

Cu alte cuvinte creierul este hardul unui computer, iar mintea este softul în care avem diverse programe de traducere a ceea ce vede creierul.

Astfel ne putem folosi de gânduri și experiențe noi și diferite ca să schimbăm rețelele neuronale din creier, iar aceasta va aduce o nouă percepție. Iar prin experiențe repetate putem schimba creierul deoarece modelele repetate prin activitate neuronală lasă urme adânci în creier, adică căi neuronale stabile.

„Neuroplasticitatea este dependentă de expreriență”. – interesantă afirmație a lui Rick Hanson 

Prin atenție concentrată o experiență susținută influențează sistemul nervos.

E important să căutăm experiențe utile și autentice pentru noi. Și astfel simțim din ce în ce mai mult că suntem cu noi oriunde mergem, adică puterea este la noi.

Dacă vrei să dezvolți ceva bun în tine primul pas este să știi ce vrei – cu mintea.

Dar ca să dezvolți ce vrei este necesar să experimentezi pentru ca să internalizezi, adică să  conții într-o conexiune neuronală în creier.

Totul începe cu înțelegerea creierului și adoptarea câtorva practici cheie care ne ajută să cultivăm forța interioară durabilă.

Creierul uman este foarte complex. În ultimii 600 milioane de ani s-a dezvoltat pe etape. Astăzi are trei părți distincte:

• Creierul reptilian – care are rolul să ne țină în siguranță, și de aceea el caută mereu orice stimul negativ din jurul nostru.
• Creierul limbic – care are rolul de a ne da satisfacții, și de aceea orice facem sau orice acțiune avem e necesar să ne aducă o satisfacție, altfel nu ne implicăm.
• Neocortexul – are rolul de a crea conexiuni cu alții – de aceea avem nevoie de relații.

Deci fiecare dintre noi avem acest creier complex care are cele trei segmente diferite, fiecare concentrat pe altceva.

Așa că din punct de vedere psihologic și emoțional noi avem 3 nevoi de bază de împlinit ca să fim în echilibru:

• Nevoia de Siguranță
• Nevoia de Satisfacție
• Nevoia de Conectare sau conexiune cu alții.

Pentru a fi în echilibru, mental emoțional și fizic este nevoie să le satisfacem pe toate.

Abia când avem acest echilibru avem puterea la noi.

Ce avem de făcut ca să le satisfacem? Avem câtiva pași simpli și la îndemâna tuturor.

1. Să căutăm să facem peste zi experiențe, acțiuni, activități care ne dau suficientă siguranță (ne îmbrăcăm adecvat în funcție de vremea de afară, mâncăm ce ne trebuie ca să avem corpul și creierul satisfăcut, etc);
2. Să manifestăm suficientă satisfacție în ceea ce facem ca să avem acel sentiment de mulțumire și de recunoștință; adică să facem cu pasiune și cu inima ușoară activitățile de peste zi;
3. Să creăm suficientă conectare, conexiune cu alți oameni (dacă avem în jurul nostru oameni la fel ca noi, există deja un sentiment de legătură), prin îmbrățișări, mângâieri, discuții – în special cu cei din familie.

Făcând asta zi de zi în mod obișnuit începem să ne umplem din interior.

Când avem deja un fel de experiență utilă care ne susține să înțelegem care e sensul a ceea ce manifestăm sau avem atunci ne simțim noi cu noi.

De aceea este important să contemplăm la ce trăim, ca să putem simți cu ajutorul corpului fizic acea mulțumire, când ne simțim satisfăcuți e semn că am integrat în creier, deoarece neuronii care se contopesc împreună se vor lega împreună.

Deci este ceva mecanic. Neuronii ard împreună și cu cât au mai multe arderi posibile între ei, cu atât o simți mai mult în corp, Din punct de vedere tehnic va crește capacitatea de dopamină și de norepinefrină, mintea va fi mai concentrată și atenția va aduce în realitatea ta ce vrei tu.

Activitatea cerebrală stimulează activitatea mentală și invers.

Relația cauzală dintre creier și minte merge în ambele direcții.

Pentru a crea noi conxiuni neuronale noi ne putem ajuta de câteva activități:

• repetiția;
• excitarea emoțională;
• noutatea;
• concentrarea precisă a atenției.

Am văzut diferența dintre creier și minte, în continuare vă voi dezvolta cum ne observăm mintea ca să ne putem reveni după ce am intrat în emoții și ne-am dezechilibrat liniștea interioară.

1. Fundamentul abilității de observare a minții este reflecția.

Asta aduce starea de prezență care se dezvoltă atunci când ne observăm mintea în comunicarea noastră cu alții și cu noi înșine. Această abilitate ne ajută să reflectăm la ceea ce suntem cu adevărat și la ce se întâmplă în sinea noastră.

Reflexia are trei componente care ne ajută să creștem abilitatea de a ne dezvolta mintea.

Acestea sunt: deschiderea, observarea și obiectivitatea.

Ce înseamnă să fim deschiși?

Să fim  receptivi la orice ajunge în conștiința noastră și să nu ne agățăm de idei preconcepute despre cum ar trebui să stea lucrurile.

Exercițiu practic recomandat: Să ascultăm activ pe cei din jur.

Ce înseamnă să-i ascultăm activ? 

Să auzim ce spune fără să formulăm răspunsul nostru, decât când și-a terminat expunerea.

Ce înseamnă să fim în observare?

Observarea este abilitatea de a ne percepe pe noi înșine chiar în timpul unui eveniment. Ea ne așează într-un cadru mai larg și ne lărgește perspectiva clipă de clipă. Adică nu mai facem comportamente automate sau că așa se face; putem simți rolul nostru în aceste comportamente și putem începe să căutăm moduri de a le schimba.

Exercițiu practic recomandat: Când facem ceva să fim conștienți de ce facem. De ex:  vreau eu să spun Da la ceva? sau aș spune Nu, dar mi-e rușine?

Ce înseamnă să fim obiectivi?

Obiectivitatea ne permite să gândim sau să simțim fără a fi absorbiți de gândul sau de emoția noastră. Obiectivitatea aduce cu sine conștientizarea faptului că gândurile, emoțiile, părerile, trăirile și sentimentele noastre sunt temporare și că nu constituie totalitatea a ceea ce suntem noi. Obiectivitatea ne permite să ne dezvoltăm discernământul. O parte a discernământului este abilitatea de a fi conștienți de felul în care suntem conștienți.

Exercițiu recomandat: Tehnica observatorului: Ne uităm într-un punct fix și lăsăm gândurile, senzațiile, emoțiile să treacă ca și cum s-ar duce pe un râu, fără să le dăm energie.

Așa că esența reflexiei, consta în ne păstra deschiderea minții, vigilența și obiectivitatea cu privire la ce se întâmplă atât în interiorul nostru cât și al altora.

Cu aceste exerciții dezvoltăm reflexia, care este o stare plină de compasiune cu care ne satisfacem nevoia de conectare și conexiune cu noi și cu alții.

1. Atenția concentrată (mindful)

Este o formă de activitate mintală care antrenează mintea să conștientizeze însăși conștiința și să fie atentă la propriile intenții. Practica constă în a ne orienta atenția asupra momentului prezent, pe fondul unei atitudini non-critice și non-reactive. Această practică ne învață să ne observăm pe noi înșine și ne ajută să devenim cel mai bun prieten al nostru.

Această practică ajută în dezvoltarea coerenței cerebrale și conduce la creșterea sănătoasă a fibrelor nervoase prefrontale mediane. Concentrarea aceasta ne ajută în stabilizarea minții și ne face capabili să ajungem la echilibru emoțional și la reziliență. Adică vom fi capabili să rezonăm cu alții și să ne autoreglăm. Cu alte cuvinte vom dezvolta compasiunea, fară să mai trăim emoțiile sau dramele celor din jur. A avea compasiune înseamnă să avem încredere că si cel care este într-o situație dificlă are capacitatea și forța să o depășească.

Exerciții practice:

• Concentrarea asupra atenției voastre: Vreau să te așezi confortabil cu spatele drept dacă se poate și picioarele unul lângă altul pe pardoseală, cu ochii deschiși îndreptați-vă atenția spre mijlocul camerei (față de unde sunteți voi), apoi observați-vă atenția în timp ce se îndreaptă spre cel mai îndepărtat perete al acestei încăperi; acum urmăriți-vă ateția în timp ce se îndreaptă spre mijlocul încăperii iar apoi aduceți-o și mai aproape, ca asupra unei cărți ținută la distanța potrivită pentru citit.
• Concentrarea asupra ființei voastre: Vreau să te așezi confortabil cu spatele drept dacă se poate și picioarele unul lângă altul pe pardoseală. Acum te invit să-ți închizi ochii și să -ți scanezi corpul și vreau să decelezi cum se simte corpul tău, după ce ai decelat cum se simte corpul fizic, vreau să fii atent la ce auzi în încăpere în acest moment, vreau să observi ce gânduri îți trec acum prin minte, apoi vreau să observi ce emoții te străbat, Acum vreau să decelezi cum te simți în relația cu persoanele din casa ta, dacă simți distanță sau apropiere, dacă simți cald sau rece, dacă simți protecție sau insecuritate. După ce ai decelat toate acestea, încet, vreau să deschzi ochii și să revii în această încăpere.
• Concentrarea asupra respirației voastre: Vreau să te așezi confortabil cu spatele drept dacă se poate și picioarele unul lângă altul pe pardoseală, cu ochii închiși. Acum vreau să vă lăsați conștiința să găsească respirația oriunde o simțiți mai pregnant – fie la nivelul nărilor voastre, aerul intrând și ieșind prin ele, fie la nivelul pieptului în timp ce se ridică și coboară, fie la nivelul abdomenului, intrând și ieșind din el. Este posibil să vă simțiți chiar întreg corpul respirând. De-a lungul execițiului, dacă mintea își pierde atenția pe punctul indicat de voi, observați asta și cu blândețe, fără să vă criticați reveniți la observarea punctului de respirație din corpul vostru.

Făcând zilnic aceste exerciții timp de 21 zile- 4luni veți aduce îmbunătățiri considerabile creierului vostru, iar asta va dezvolta un echilibrului mental și emoțional propice bunei funcționări.

3.Integrarea inter, intra și noi

Integrarea stărilor implică cel puțin trei dimensiuni diferite ale vieții noastre.

Inter – înseamnă integrarea între stările noastre. Adică să înțelegem că ne putem manifesta diferit în funcție de starea pe care o avem. E posibil să fim foarte binevoitori dacă avem o stare de echilibru și de bunăstare interioară și destul de intoleranți dacă suntem într-o stare de dezechilibru emoțional sau durere.

Intra – înseamnă să integrăm o stare în interior prin coerență. Adică vrem ceva (adică avem un obisectiv), gândim conform a ceea ce vrem, simțim și acționăm în aceeași direcție.

Noi – adică cine suntem în relații. Istoria proprie de viață ne modelează felul de ai fi eu și de a ne integra într-o relație de noi cu cineva. Cu alte cuvinte, dacă am crescut într-un mediu securizat ne vom putea permite să fim vulnerabili și receptivi la nou și să intrăm cu eu într-o relație de noi. Dacă am crescut într-un mediu insecurizant ne va fi destul de dificil să intrăm cu eu într-o relație de noi deoarece ne apasă fricile și temerile că acel eu va dispărea dacă intră într-o relație de noi cu altcineva.

Bibliografie:

1. Observă-ți mintea , de Dr. Daniel Siegel, Editura Herald;
2. Creierul lui Budha, neuroștiința fericirii, De Dr. Rick Hanson și Richard Mendius, ed. Paralela 45;
3. Antrenează-ți creirul, de Dr. Joe Dispensa, Editura Curtea Veche.