Toată lumea se încurcă.

Eu, tu, vecinii, toată lumea.

Este important să îți recunoști greșelile, să înveți din ele astfel încât să nu se mai repete încă o dată și să simți remușcările adecvate.

Dar majoritatea oamenilor continuă să se învinovățească mult peste punctul util: se autocritică pe nedrept.

În interiorul minții sunt multe subpersonalități. De exemplu, o parte din mine setează alarma la ora 6 dimineața pentru a se trezi și a-și face exercițiile și apoi când o opresc o altă parte din mine mormăie: Cine naiba a setat alarma asta? În linii mari, este un critic interior și un protector interior în fiecare dintre noi. Pentru cei mai mulți oameni, acel critic interior scotocește mai departe, căutând ceva, orice pentru a găși ceva greșit. Transformă micile eșecuri în unele imense, te pedepsește încontinuu pentru lucruri demult întâmplate, ignoră contextul și nu te încurajează pentru eforturile pe care le faci doar ca să amendeze.

Din acest motiv ai nevoie de protectorul tău interior să îți fie aproape mereu: pentru a pune greșelile și faptele rele într-o perspectivă, pentru a scoate în evidență calitățile pe care le ai, pentru a te încuraja să te întorci pe drumul principal, pe autostradă dacă cumva te-ai rătăcit și – sincer – pentru a-i spune criticului tău interior Taci Acum.

Cum?

Începe prin a alege ceva relativ mic, care încă îți crează greutăți și aplică metodele de mai jos. Apoi aplică toate acestea la mai multe situații importante.

Să începem :

• Începe prin a intra în acea stare în care ai sentimente pentru cineva din prezentul tău, din trecutul tău. Captează sentimentul cum că acestei persoane îi pasă de tine, captează și alte aspecte ale lui sau ei și preia această stare ca și cum este parte din protectorul tău interior. Fă același lucru și cu alte ființe, care au sentimente pentru tine și deschide-te către această stare în creștere a protectorului tău interior.
• Păstrându-ți această stare în care ai sentimente pentru cineva, adu-ți în atenție câteva din multele tale calități. Ai putea să îți întrebi protectorul despre ceea ce mai cunoaște despre tine. Acestea sunt fapte, nu lingușiriși nu ai nevoie de iluzii ca să ai calități ca răbdarea, determinarea, curajul sau bunătatea.
• Acest pas ca și cel de mai sus te va ajuta să faci față la tot ce are nevoie de iertare, astfel iertându-te pe tine.
• Daca ai țipat la un copil, ai lenevit la serviciu, ai petrecut prea mult, nu ai fost aproape de un prieten în nevoie, ți-ai înșelat partenerul sau te-ai bucurat în secret de eșecul cuiva – oricare ar fi acesta – acceptă următoarele: ceea ce s-a întâmplat, gândurile pe care le-ai avut în acea perioada sau în acele clipe, contextul relevant și istoria și rezultatele pe care le-ai avut asupra ta și asupra celorlalți.
• Observă oricare aspecte pe care le accepți greu – ca de exemplu cum privești un copil în ochi, când țipi la el sau la ea – și fii mai ales deschis / ă către aceștia; aceste aspecte te țin blocat / ă. Adevărul oferă întotdeauna libertate.
• Sortează ceea ce s-a întâmplat în trei categorii: defectele morale, stângăciile și toate celelalte. Defectele morale merită o culpabilizare proporționată, remușcare sau rușine, dar stângăciile strigă către corectare și atât (acest aspect este foarte important).

Îi poți întreba pe ceilalți – inclusiv pe cei cărora le-ai greșit – ce consideră ei despre subiectul în cauză (cât și despre alte aspecte care te preocupă), dar în final doar tu să alegi ceea ce este bun sau nu pentru tine. De exemplu, dacă bârfeșți pe cineva și înfrumusețezi o greșeală pe care a comis-o, ai putea decide că minciuna din exagerarea ta este o greșeală morală care merită o tresărire sau o remușcare, dar acea bârfă ocazională (pe care majoritatea dintre noi o face) este o simplă stângăcie, și ar trebui corectată fără auto-flagelare.

• Într-un mod cinstit, asumă-ți responsabilitatea pentru propriile greșeli morale și pentru stângăcii. Spune-ți în minte sau cu voce tare (sau scrie) : sunt responsabil / ă pentru… și dă-ți voie să simți acest lucru.

Apoi completează: dar nu sunt responsabil / ă pentru… și … De exemplu, nu ești responsabil / ă de o interpretare eronată sau o exagerare a celorlalți. Lasă ușurarea a ceea ce NU ești responsabil în seama scufundării.

• Acceptă ceea ce ai făcut deja ca să înveți din această experiență și să repari situațiile și să remediezi. Apreciază-te.

Apoi decide ce anume, dacă nu cumva tot, mai rămâne de făcut – în inima ta sau acolo în lume – și apoi fă. Dă-ți voie să te scufunzi în acea stare de a face și apreciază-te făcând acest lucru.

Acum verifică cu protectorul tău interior: mai este ceva ce ai fi putut face? Ascultă liniștea, vocea liniștită a conștiinței atât de diferită, de urletul disprețuitor al criticului. Dacă știi cu adevărat că ceva rămâne, atunci ai grijă de acest lucru. În caz contrar, să fii conștient/ă în inima ta că ce a fost nevoie să înveți, ai învățat și că ceea ce a fost nevoie să faci ai făcut.

• Și acum în mod activ, iartă-te. Spune-ți în minte sau cu voce tare sau în scris sau poate în alte moduri astfel : mă iert pentru… și … Mi-am asumat responsabilitatea și am făcut ce am putut pentru a face lucrurile mai bine. Poți de asemenea să îi ceri protectorului tău interior să te ierte, poți face acest lucru și cu alte persoane din realitatea ta față de care ai greșit.
• Este posibil să simți nevoia să repeți pașii anteriori de mai multe ori pentru a te putea ierta cu adevărat și este în regulă acest lucru. Permite experienței de a fi iertat – în acest caz de tine însuti/însăți – să îți ofere timp ca să te scufunzi în ea. Analizează această scufundare și reflectează la modul în care îi va ajuta pe ceilalți dacă te vei opri din a te pedepsi.

Sursa – PH.D. Rick Hanson – Just One Thing

Va urma…