Pentru a ne reinventa, pentru a ne corecta şi reconceptualiza avem nevoie de exersarea mentală în vederea activării zilnice şi cu fiecare ocazie care se iveşte, a noilor circuite neuronale. Adică zilnic de la prima oră ne activăm şi încălzim circuitele care ţin de noua stare sau atitudine, iar de-a lungul unei zile decât să bârfim sau să judecăm sau să criticăm, mai bine ne concentrăm pe afirmaţia 

“Eu sunt dintotdeauna Bucurie”. 

Dacă exersăm de la prima oră, înainte de a ieşi din casă şi de de a intra în vacarmul zilnic al conştiinţei sociale, circuitele respective sunt deja încălzite, iar dacă în minte am fost deja persoana plină de bucurie – ne aflăm deja în cadrul mental adecvat – este mult mai uşor s-o întruchipăm din nou într-o situaţie care ne provoacă să dăm viaţă noului concept.

De exemplu ne trezim la ora cinci dimineaţa şi exersăm mental timp de o oră cum suntem bucurie. Astfel păstrăm în lobul frontal idealul unui Sine care este Bucurie, de aici până în a fi concret această stare nu mai e decât un pas în care ne demonstrăm printr-o oportunitate care vrea să ne ducă în vechea stare de tristeţe, că suntem conştienţi, am ales bucuria şi că nimic nu ne poate scoate din starea pe care am ales să o trăim şi să o experimentăm.

Astfel noi suntem arhitecţii propriei realităţi şi astfel ne putem crea un model nou de Sine. Creierul va urma întotdeauna îndrumările celor imaginate de minte, construind noi temelii şi suporţi necesari pentru noua stare de manifestare, prin care devii Eu Sunt Starea (în exemplul dat Bucuria). Când am trăit această experienţă am simţit cum din câmpurile mele pleacă holograma bucurie în univers şi era ca şi cum am trasat un destin şi ce am de făcut este doar să accept starea şi să o trăiesc. Ea este în noi, în Sinele nostru Divin dar prin concentrare şi exersare mentală o accesăm. Pentru a rămâne definitiv accesată şi a deveni o reţea neuronală avem nevoie de 29 de zile de exerciţiu.

Hotărârea de a ne elibera de rutina de a trăi în programul de supravieţuire şi de a crea un nou Om nu e o sarcină uşoară. Aparent viaţa este mult mai uşor de trăit în manieră reactivă (să reacţionezi) decât proactivă (să creezi) şi conştientă.

Schimbarea înseamnă debarasarea de obişnuinţa de a fi egoul, personalitatea pe care le-ai creat până în momentul schimbării. Prin schimbare ţi se cere să te angajezi să te ocupi de tine, să fii atent la tine, să te observi, să renunţi la scheme, programe de gândire rutiniene, să-ţi găseşti un loc liniştit un anumit timp unde să te concentrezi asupra imaginii noului ideal de sine din mintea ta nouă. Trebuie să tai cordonul ombilical care te leagă de mediul înconjurător şi de şocul de substanţe chimice de care am deveni toţi atât de dependenţi. Trebuie să stai nemişcat şi să te eliberezi de viaţa suprastimulată şi supratensionată, plină de griji, stress, nemulţumiri, care îţi distrug sufletul şi corpul, căreia i-am dat poate voie să deţină controlul asupra ta.

Exersarea mentală îţi impune să-ţi clarifici intenţia faţă de univers, făcând repetiţii în minte despre cum se va manifesta sinele cel nou creat conştient de tine, ajutat de o minte nouă.

Când aduci la realitate o astfel de versiune care este propria ta creaţie răsplata depăşeşte cu mult aparentele sacrificii (trezitul devreme, atenţie continuă asupra vocabularului pe care-l foloseşti şi asupra comportamentelor pe care le ai identificând programul după care funcţionezi, etc.) pe care le faci lucrând conştient cu mintea şi viaţa ta. Claritatea viziunii tale şi profunzimea angajării merită în final efortul în direcţii pe care abia le poţi prevedea. Vă divulg un secret “vei fi propriul stăpân al vieţii tale şi al corpului tău”.

Astfel poţi trece de la programul de supravieţuire la programul de dezvoltare şi creaţie prin simpla schimbare a modului de a gândi.