Pacea este o stare interioare şi o trăieşti cu adevărat atunci când ai făcut pace cu tine. Adică te-ai împăcat cu tine cu evenimentele trecute din viaţa ta, cu situaţiile nefavorabile prin care ai trecut, cu oamenii cu care ai avut disensiuni. Când ai făcut pace cu tine, tu de fapt faci pace cu trecutul tău, cu supărările, nemulţumirile, interpretările pe care le-ai dat asupra unui eveniment, situaţie, moment, persoană.

Pacea o putem găsi de cele mai multe ori în anumite momente de conştiinţă extinsă gen: meditaţii, rugăciuni, concentrări pe un gând sau o idee, momente în care de fapt eşti conectat cu Sinele tău Divin. Pacea momentană nu este pacea adevărată ci, este ca şi cum “mănânci firimiturile de la o masă împărătească”. Am să vă povestesc o experienţă prin care am trăit, simţit şi manifestat pacea.

De ceva timp aveam o situaţie cu cineva din trecutul meu si simţeam o stare de tensiune care trena şi dintr-o parte şi din cealaltă. Era un conflict care nu era la vedere dar în interior simţeam că nu e ok. Îmi spuneam că este timpul să mă concentrez şi pe această situaţie, că:

”Nu îmi place starea asta şi vreau să scap de ea, pentru că nu mă caracterizează şi nu e ok, nici pentru mine nici pentru cei din jurul meu – în special copiii”.

Am spus timp de 7 zile afirmaţia:

”Eu sunt dintotdeauna pacea.”- gândindu-mă la acea situaţie. 

După acele 7 zile într-o seară, după ce am aflat o altă aşa zisă „zicere sau răutate” a persoanei în cauză stăteam şi lucram la ceva când brusc mi-a venit un gând prin minte şi anume că: eu am venit pe acest Pământ să-mi manifest  Sinele Divin şi nu ca să mă războiesc cu X, Y sau Z (pentru că la nivel subtil era o lupă cu: care este mai putenic, care are dreptate, cine spune şi face mai bine, etc). Acel gând a fost ca o iluminare, ca un fulger. A venit într-o clipă (ştiu eu de unde, de la Sinele meu Divin – care dacă i-am cerut să manifest pacea m-a luminat să pot înţelege ce e aceea pacea) mi-a luminat câmpurile şi m-am transformat interior, moment în care am simţit cum am făcut un salt cuantic extraordinar, adică am trecut în altă stare a minţii. Imediat am simţit  o energie care vine buluc peste mine şi, nu ştiam ce este şi ce să fac cu ea. Am respirat de câteva ori profund şi rar şi astfel stând pe concentrare am aflat ce era. Toată energia mea blocată în trecut cu acea persoană (vreo 17 ani) a venit acasă – adică la mine care eram cea care a generat – o prin supărări, nemulţumiri, critici, judecăţi de valoare, etc. Ea a venit dar eu nu ştiam cum să o armonizez cu mine, cea care sunt azi. Aşa că am început să lucrez şi să spun toate afirmaţiile pe care le ştiam cu pacea, armonia, echilibrul, conectare cu Sinele Divin, geniu, etc.

Făcând acest lucru conştient – am ridicat vibraţia în acord cu ceea ce trăiesc şi sunt astăzi şi astfel după vreo 3 ore de concentrări şi lucru cu mine, parcă s-a aşezat ceva şi m-a pătruns-o stare pe care eu am denumit-o ca fiind adevărata pace. Nu după mult timp am adormit ca un prunc în poala lui Dumnezeu.

După această experienţă magnifică am înţeles că, până nu deblochezi toată energia stocată în trecut – prin supărări şi nemulţumiri – nu poţi ierta, nu poţi uita şi nu eşti întreg. Când ai neiertări şi supărări pe cineva, în trecutul tău cu persoana respectivă au rămas „bucăţi de suflet” – cum se mai spune din bătrîni – care te mai ţin acolo şi nu poţi să fii fericit şi să te bucuri de clipa prezentă şi de viaţa ta. Eşti sclavul durerii şi a suferinţei percepută şi trăită cândva de tine. Atunci când gândeşti că nu faci rău cuiva că nu te dezlegi de el, ci pe tine te blochezi pentru că rămâi robul trecutului neputând merge în viitor deoarece nu eşti total acasă în Aici şi Acum, se deschide mintea şi apare fenomenul de înţelegere care duce la înţelepciune.

Am ajuns la această stare de pace deoarece am trăit şi conştientizat adevărul cum că: 

De aceea oamenii care crează şi fac tot timpul ce le place
sunt în contact permanent cu Sinele Divin.

Efectele contactului permanent cu Sinele Divin sunt:

Acumularea cunoştinţelor înseamnă gândire.
Cunoaşterea ne implică gândirea sau intelectul.

Adică în momentul în care accesăm o informaţie o trecem prin filtrul nostru de gândire, medităm la ea şi descoperim înţelesuri valabile pentru noi cu ajutorul minţii cu care am accesat-o şi acceptat-o.

Astfel mintea noastră se măreşte şi se transformă iar atunci informaţiile care nu erau acceptate de noi cândva devin mai pe înţelesul nostru şi ne cresc capacitatea de a accesa din Câmpul cuantic universal informaţii asemănătoare. Prin acest fenomen accesăm mintea nelimitată a lui Dumnezeu. Când conştientul nostru activează aceste circuite nou formate în neocortex, ni se aminteşte de cele învăţate; şi astfel putem declara că ştim această informaţie, pentru că am adoptat-o sub formă de amintire.

Evoluţia ne-a făcut un mare dar :

Lobul frontal aflat în partea anterioară şi centrală a creierului. Lobul frontal este cel care ne concentrează atenţia. Lobul frontal răspunde şi de opţiunile şi acţiunile conştiente, voluntare, conforme unei intenţii, gândite pe care le facem de nenumărate ori pe zi.

Motivul pentru care nu suntem respectaţi este că nu ne cinstim şi nu ne respectăm pe noi înşine. Exteriorul este o reflexie a interiorului nostru. Cei din jur sunt o oglindă care reflectă ce trăim în interior şi ne arată şi azi şi mâine până ne trezim că de fapt nu ne respectăm şi nu ne cinstim. Interesant, greu de crezut şi acceptat în acelaşi timp, deoarece cu cei din jur te comporţi cu respect, dar pe tine te umileşti şi înjoseşti mereu.

V-aţi pus vreodată întrebarea:
Oare mă preţuiesc pe mine suficient astfel încât să fiu detașat în legătură cu ce cred şi fac unii și alţii vizavi de mine?
Oare mă respect pe mine suficient de mult încât să nu mai am nevoie de respect de la alţii?

Atunci când ne respectăm şi ne cinstim pe noi în toate planurile adică spirit, minte, trup vom atrage din jur oameni care ne vor respecta fără să le cerem şi fără să aşteptăm asta, deoarece atunci devenim „Eu Sunt Respect”.