De fiecare dată când înţelegem şi acceptăm cu mintea noastră un lucru, trecem pe un alt nivel al minţii nelimitate şi astfel acea informaţie devine adevăr pentru noi şi abia atunci începem să o experimentăm, adică să trecem la acţiune. Nu este suficient să spunem nişte afirmaţii sau să gândim „pozitiv” dacă facem mereu aceleaşi activităţi şi ne este frică să încercăm drumuri noi, nebătătorite sau pe care nu le-am experimentat în trecut.

În momentul în care trăim o anumită experienţă nouă înseamnă că am trecut la fapte. Asta înseamnă că ne asumăm o informaţie şi vrem să o experimentăm pentru a trăi altfel, diferit, pentru a produce în noi transformarea de la o fiinţă limitată de condiţiile externe la o fiinţă liberă cu adevărat care vrea să se cunoască şi să-şi depăşească limitele umane.

Aplicarea cunoştinţelor acumulate înseamnă acţiune şi trăire de experienţe care duc la adevăr propriu. Asta îţi creşte sufletul şi te face să fii bucurie în fiecare zi pentru că, apar prin puterea ta de creaţie lucruri noi pe care vrei să le experimentezi şi nu mai ai nici o şansă să te plictiseşti şi să trăieşti în trecut prin întrebări de genul:

Ce făceam când eram tânăr?
Ce viaţă am avut?
Ce bine a fost atunci?
Ce mult m-a iubit X?

etc…

Trecutul nu mai este şi nu mai putem face nimic pentru el, putem doar să ne chinuim pe noi, să uităm să trăim în prezent şi să ne bucurăm de noile experienţe.

Adică lobul frontal este regiunea celei mai înalte expresii ale umanităţii. Cu alte cuvinte, dacă ne putem folosi şi controla lobul frontal, atunci ne putem cunoaşte şi controla pe noi şi viitorul nostru. Să ne reprezentăm lobul frontal ca pe un dirijor aflat în faţa unei imense orchestre. El are legături directe cu toate celelalte regiuni ale creierului, motiv pentru care le controlează modul de funcţionare.

Fiind atât de important necesită o atenţie aparte. Astfel când ne impunem conştient voinţa, prin folosirea lobului frontal, se poate ajunge la un nivel de linişte, calm şi control necesar evadării din ciclul de reacţii de natură chimică şi nervoasă care ne dictează personalitatea, deciziile pe care le luăm şi reacţiile cărora le dăm curs. Dacă nu putem trăi conştient şi nu putem gândi dincolo de emoţii, atunci trăim conform celor dictate organismului nostru de către mediul înconjurător. Mai curând decât să gândim să creăm cu adevărat, ne mulţumim cu simpla acţionare a amintirilor sinaptice, izvorâte din trecutul nostru genetic sau personal, provenite din alte zone ale creierului; declanşăm mereu aceleaşi reacţii chimice care ne fac să trăim în programul de supravieţuire.

Lobul frontal supervizează aproape întreaga activitate cerebrală,

el este lăcaşul inspiraţiei şi a puterii de concentrare pentru crearea realităţii. Din punct de vedere ştiinţific, lobul frontal poate fi considerat lăcaşul puterii la om. Lobul frontal adăposteşte cele mai sofisticate matrici de reţele neuronale din creier, care îl echipează pentru manevrare, coordonare şi integrarea activităţilor tuturor celorlalte regiuni.

Când este în acţiune lobul frontal, manifestăm cel mai înalt şi marcant nivel de conştiinţă, conştientul şi capacitatea noastră de observare a realităţii.

Din cercetările ştiinţifice s-a găsit o corelaţie strânsă între învăţare şi aportul de sânge către lobul frontal. Cercetărorii au observat prin tomografii că activitatea lobilor frontali era la maxim atunci când sarcina era nouă, inovatoare. Cu cât subiecţii înaintau în realizarea experienţei şi se familiarizau cu procesul, aportul de sânge către lobul frontal înceta aproape complet. Cu alte cuvinte cu cât suntem mai familiarizaţi cu cerinţa, cu atât mai puţină nevoie de sânge are lobul frontal. Pe măsură ce ne obişnuim cu fiecare problemă, circulaţia sângelui în lobul frontal scade, restul neocortexului preluând frâiele. Asta sugerează faptul că învăţarea şi conexiunile nervoase pentru noile informaţii obligă lobul frontal ca la început, să manevreze el datele noi. Când învăţăm informaţii pe care nu le cunoaştem, în încercarea de a transforma necunoscutul în cunoscut, se activează mai ales cortexul prefrontal drept. Lobul frontal drept, împreună cu o parte a emisferei drepte, este răspunzător de menţinerea atenţiei noastre pe perioade prelungite de timp.

În multe sensuri, lobul frontal seamănă foarte mult cu ceea ce credem noi despre Sinele nostru Divin. Îi place foarte mult să înveţe noutăţi şi ne menţine atenţia trează asupra noului şi interesantului.