Scrisul si dezvoltarea genialitatii

Gheorghiță Niculina — Fri, 15 Dec 2023 18:08:06 +0000

Creierul nostru este unul dintre cele mai fabuloase instrumente pe care le avem încă de la creație, iar de dezvoltarea lui, depinde capacitatea noastră de a ne activa genialitatea. Toți suntem genii, ne naștem cu această potențialitate, iar dacă o activăm depinde strict de noi și de activitățile noastre cerebrale.

Cercetând în continuare ultimele descoperiri ale neuroștiinței, constat cu stupoare practici antice și de demult care, acum au veridicitate pe plan științific.

Prin anii 1920 cerecetătoarea Catherine Cox a studiat cazurile a 300 de genii din istoria lumii (Isaac Newton, J.S. Bach, T. Jefferson, etc) și a descoperit că aveau o caracteristică comună: o mare predilecție pentru notarea gândurilor și a sentimentelor intime în jurnale, poeme, scrisori adresate prietenilor sau familiei. Această caracteristică s-a manifestat la toți de la o vârstă fragedă. S-a mai descoperit că, geniile sunt foarte puțin diferiți de oamenii obișnuiți, doar că au dat întâmplător peste diverse tehnici inclusiv scrisul, ce le-au lărgit canalul atenției, transformând astfel percepțiile din subconștient în gânduri conștiente.

Acum 200 de ani poetul Wiliam Blake a compus patru versuri care sunt incredibil de profunde:

Să vezi o Lume într-un Fir de Nisip

Și Cerul într-o Sălbatică Floare

Să ții Infinitul în palma mâinii tale

Și Eternitatea într-o oră.

Ce magnific. Cum vi se pare?

Paradoxal s-a descoperit că doar 1% din populația globului folosește jurnalele, scrisorile sau cărțile pentru a-și înregistra gândurile, experiențele proprii și percepțiile despre propria realitate. Voi în ce procent vă încadrați?

Recentele descoperiri neuropsihologice sugerează că practica scrisului poate scoate la iveală puterea uriașă ce se ascunde în creierul uman.

Scrisul reprezintă de fapt o altă modalitate de stimulare mentală, la fel ca focusul, starea de prezență, (adică trăirea în aici și acum) la fel ca și învățarea tot timpul de lucruri noi și acțiunea diferită asupra aceleiași activități.

Prin stimularea mentală, dendritele, axonii și celulele gliale se multiplică și se creează noi rețele neuronale, care în funcție de frecvența fluxurilor de conștiință pe care le rulăm în mod obișnuit prin creier, activează capacitatea de geniu.

Este o vorbă din bătrâni care spune: “Cum îți așterni așa dormi”.

Eu aș traduce-o din punct de vedere cuantic prin:

Vă voi dezvălui practic cum scriam eu încă din copilărie. Pe atunci aveam o arie cu livadă și căpițe de fân care mă inspirau și mă uitam la cer și la păsări și la fluturi și la vânt și la frunze, etc. Era locul în care mă dădeam în scrânciob (în timpul liber) și scriam cum vedeam eu cerul, natura și tot ce mă înconjura. Vă puteți imagina cum e o respirație de catifea, sau una albastră?

Dacă nu, vă invit să o faceți și veți vedea ce senzație interesantă veți trăi când vă deschideți robinetul imaginației. Vă veți da seama cât sunteți de bogați și ce posibilități magnifice aveți să vă bucurați de aer, de apă, de soare, de stele, de nori și lumină.

Prin scrierea trăirilor noastre interioare, noi de fapt activăm rețelele neuronale prin care intrăm în contact cu Sinele nostru Divin care este unit cu tot și toate. Doar așa putem traduce ce înseamnă o respirație de catifea, sau una albastră. Când ne străduim să explicăm în cuvinte acele senzații, trăiri, percepții, ne dezvoltăm “traducătorul” și deschidem noi registre de interpretare a realităților din jurul nostru. Și atunci tot ce este în jur conține nuanță și culoare sau cum se mai zice în popor are “sare și piper”.

În momentul în care scrii curge informația prin mâna ta pe foaia de hârtie și rămâne ca pe o amprentă a interiorului spre exterior. De fapt când scrii traduci ce îți vine de la Sursă, scrii, citești, gândești la ce ai scris și începi să înțelegi. Este un mecanism foarte complex și de mare ajutor pentru activarea cerebrală și spirituală.

Vă propun să luați o agendă mică în geantă și ori de câte ori vă trece ceva prin cap legat de o situație, chiar dacă nu există nici o logică cu ceea ce faceți în acel moment, notați-o și când veți reciti veți găsi prin acea idee, o soluție la o problemă care vă frământa de mult timp.

Psihologia comportamentului susține această idee prin prima sa lege care spune că: ori de câte ori notați o idee sau un gând stimulați creativitatea și percepția. Veți observa că nu e nevoie să exersați prea mult această tehnică și veți descoperi cum a crescut fluxul de gânduri creative.

O altă metodă de a vă cunoaște și a vă observa creșterea interioară este ținerea unui jurnal propriu în care notați în fiecare seară ce ați observant la voi în ziua care a trecut. Adică cum v-ați manifestat într-o situație sau alta, ce ați făcut diferit într-o anumită acțiune, ce comportamente aveți, etc. Făcând acest lucru la o recitire veți descoperi ce tipare repetitive conțineți, ce lucruri se repetă și veți putea descoperi programele pe care le conțineți în subconștient și prin care vă autosabotați și nu vă bucurați de viață. Este o modalitate de autoobservare prin care conștientizați, cine sunteți de fapt, ce faceți, cum faceți, și astfel aveți punctul de plecare pentru transformarea voastră în ființe conștiente, creative și fericite.

Când vezi scris negru pe alb ce trăiri și manifestări ai avut în ziua precedent nu prea mai poți da vina pe exterior pentru ce ți se întâmplă. Aceasta este o altă modalitate de a ști de unde ai plecat și ce vrei să schimbi la tine. Spunea un maestru că:

“Dacă vrei să ai rezultate diferite, fă lucrurile diferit”.

Așa că, vă recomand și scrisul ca o modalitate de a vă activa acest fabulosul instrument – creierul – care așteaptă de la noi intenții și activități noi prin care să activăm genialitatea și să descărcăm din fluxurile de conștiință superioare soluții noi pentru a trăi în programul de abundență. Abundența interioară va aduce în dimensiunea a treia abundența exterioară în tot și toate. Astfel poate scăpați și de o altă credință falsă cum că: nu putem avea tot ce ne dorim.

scrisu – Niculina Gheorghiță