În existența noastră a fiecăruia, apare un punct critic pe care îl putem numi “trezirea” în care devii conștient de tine, de cine ești de fapt, de ce vrei de fapt și spre ce tinzi de fapt. Este un moment magnific pe care și eu la rândul meu l-am trăit și în care experiența pe care o ai nu o poți uita niciodată, în care parcă au căzut toate lanțurile invizibile cu care erai legat de tine sau de alții. Este un moment în care rămâi gol, ramâi fără măștile la care ai lucrat o viață să ți le cizelezi și să ți le rafinezi, rămâi tu, cu tine cu Eul tău divin și atât. Este o experienşă de neuitat, este unică, atat ca consistenţă, moment de conştientizare cât şi ca primă etapă în procesul de responsabilizare.

Conştientizarea a cine eşti şi ce vrei de fapt îţi deschide noi oportunităţi şi noi uşi spre procesul schimbării în regăsirea păcii interioare. Când eşti conştient de Dumnezeul din tine nu mai judeci pe nimeni, nu mai etichetezi pe nimeni, nu mai ai aşteptări de la nimeni şi nu mai vrei să salvezi pe nimeni. Eşti tu cu tine şi cu totul deopotrivă. Aici apare responsabilitatea, în a conştientiza că dacă faci ceva cuiva, de fapt îţi faci ţie, iar dacă faci ceva pentru tine de fapt, faci pentru toată omenirea.