Astfel atragem mesageri în realitatea noastră pentru a vedea conştient ce nu putem vedea din interiorul nostru (din subconştient), sau nu vrem să vedem ce avem ascuns „sub preş” şi ne facem că nu vedem, iar la suprafaţă afişăm o mască că suntem foarte bine.

După ce am început lucrul cu oglinda şi mi-am vindecat copilul interior, cel puţin pe faţetele pentru care am devenit conştientă, s-a întâmplat ceva cu mine. Sunt mai tot timpul în prezent. Simt când respir, când mă spăl simt apa cum alunecă pe piele, ascult activ pe cel care vorbeşte cu mine, etc.
Într-o zi mi-a venit în minte următoarea frază 

“Celălalt se comportă cu tine aşa cum te comporţi tu cu tine”. 

Straşnică idee mi-am zis atunci când am observat cum se comportă oamenii unii cu alţii, ca o reflexie, ca şi cum cel din exterior vrea să-ţi arate ce îţi faci în interior. De atunci sunt foarte atentă la cine vine în realitatea mea (chiar dacă este un om de pe stradă, chiar dacă este un şofer neîndemânatic, etc.) şi cum se comportă pentru a înţelege ce îmi spune despre mine. Să ştiţi că am descoperit ceva extraordinar.

Starea pe care o am în interior într-un moment sau altul aduce în realitatea mea exterioară un anumit om sau un altul.

Am să vă dau un exemplu:
Mergeam cu copiii şi 2 prietene în tabără. Pe drum băiatul cel mare şi cu mine am început o polemică care nu-şi avea sensul. Adică eu i-am spus ceva iar el a interpretat ce i-am spus, total diferit decât mesajul dat de mine. M-am lăsat dusă de val, am căzut în fluxul emoţiilor şi al explicaţiilor raţionale că aşa am spus şi tu ai înţeles altfel, etc. Pe şosea în faţa mea deodată apare un şofer neîndemânatic, care ba punea frână, ba o lua la dreapta, dar apoi se răzgândea. Paradoxal nici nu puteam să-l depăşesc pentru că era linie continuă şi eram în curbe. În prima fază fiind în raţional am zis  cu voce tare: “ia uite parcă nu ştie ce vrea”. Când m-am auzit mi-am dat seama că am ajuns să fiu după el în acele locuri unde nu puteam depăşi ca să învăţ ceva. Şi anume în realitatea mea eu eram într-o luptă de putere cu fiul meu pe cine are dreptate, ce am spus eu şi ce a înţeles el. Atunci am realizat că încă mai sunt ataşată de corectitudine şi dreptate (fiind săgetătoare, astea sunt ataşamentele  cu care am de lucru în principal).

Am pus muzică înălţătoare (Reveria – de Bogdan Ota),