Pentru a trăi o stare de bine global avem nevoie de discernământ atunci când ne confruntăm cu reguli și norme transmise și impuse de familia de bază și de societate.

Astfel discernământul se manifestă în sensul de a judeca drept, din poziția de observator, care sunt normele și regulile care să le aplicăm pentru binele nostru și care nu. Pentru aceasta e nevoie de cunoaștere de a ști mai multe imformații despre un subiect sau altul.

Cunoașterea este ingredientul cel mai important pentru a putea avea opțiuni în ceea ce privește calitatea vieții noastre și a discerne acțiunile binefăcătoare care duc la creșterea și dezvoltarea noastră în armonie.

Aici aș vrea să fac distincţia între cunoaştere şi cunoştinţe sau informaţii.

Informaţiile le găsim atunci când ne întrebăm, adică când le căutăm. Ele sunt peste tot, dar te focalizezi pe ele doar atunci când linişteşti noianul de gânduri, şi focalizezi atenţia asupra unor anumite subiecte sau, îți pui niște întrebări despre acele subiecte.

După ce am accesat informaţii, căutate să le aplicăm în viaţa de zi cu zi, o perioadă de timp până se înregistrează la nivel cerebral, iar apoi sunt trăite ca adevăr propriu, acele informaţii vor deveni cunoaştere.

Deci, cunoştinţele (informațiile) devin cunoaştere prin trăire şi experimentare.

Nimeni nu poate trăi în locul nostru o stare sau un fenomen interior. Trăirea va duce la creşterea de neuroni noi (baby neuroni) şi tot trăirea, experimentarea va face posibilă crearea de reţele neuronale noi, conform frecvenţei trăirii.

După ce am realizat această distincție găsim că din perspectivele de mai sus cunoașterea are două fațete : Cunoașterea de Sine și cunoașterea lumii înconjurătoare.

A te cunoaște pe tine este o condiție esențială în capacitatea de a discerne și pentru a face alegerile potrivite pentru tine.

Partea cea mai grea în cunoașterea de sine este perioada cu educația pe care am primit-o în cei şapte ani de acasă. Aici e greul pentru a reuși să ne cunoaștem și a vedea dacă ce s-a implementat în mintea noastră este în concordanță cu ființa noastră divină sau nu.

Prin cunoașterea de sine faci distincția între ceea ce ai și este în concordanță cu dorințele și cerințele tale interioare adică din potențialul Divin sau cele care sunt din egoul personalității și ce nu era în concordanță cu experiențele tale necesare creșterii și dezvoltării pe toate planurile.

De ce am spus că aici e greul? Deoarece noi în acea perioadă am preluat de la cei din jur (familia de bază, grădiniță) totul de la comportamente, atitudini, mod de a soluționa problemele, mod de gândire, etc. Acestea s-au implementat în creierul nostru liber, ca niște programe în calculator, au devenit obișnuințe au intrat în mintea subconștientă şi acum sunt ca o a doua natură a noastră.

În mica copilărie ni s-a implementat scenariul de viață, cum să ne comportăm, cum să relaționăm, etc. De aceea nu știm prea bine dacă unele atitudini sunt ale noastre și le alegem noi din Sine, sau vin ca urmare a informațiilor din programare?

O modalitate ușoară de a discerne sau de a te ajuta să vezi dacă ce vrei este benefic pentru tine sau nu este următoarea formă de autoanaliză prin întrebări de genul:

„Vreau eu cu adevărat să fac asta?”

„ Fac eu asta pentru mine, sau să demonstrez cuiva cât de important şi special sunt eu?”

„Ceea ce vreau să fac îmi aduce plus-valoare? Adică, mă ajută să fiu eu, să mă manifest fără măşti şi ascunzişuri, să cresc şi să mă dezvolt?”

„Pe ce dimensiune a vieţii mă împlineşte?”

„Trăiesc bucuria, pacea şi liniştea făcând asta, sau îmi aduce noi griji, stres şi agitaţie? ”

Această autoanaliză te ajută să devii conştient şi responsabil, atât spre a vedea dacă evoluezi sau te împlineşti prin acea acţiune cât și unde te îndrepți când deczi ceva sau altceva.

Creierul nostru este instrumentul care captează gândurile din fluxurile de conştiinţă înconjurătoare. Orice gând se înregistrează în aceste fluxuri care au diferite frecvenţe.

Dacă tu manifeşti comportamente, gânduri, acţiuni cu frecvenţă înaltă, vei atrage gânduri cu frecvenţă înaltă, creatoare, dezvoltatoare.

Făcând această analiză conștientizezi pe ce frecvență accesezi realitatea și pe ce vibraţie îți creezi viața.

Dacă ai dorinţe limitative care te duc doar la „ce am” sau „ce posed” – e clar că frecvenţa fluxurilor pe care stai mult timp din viața ta, este de vibraţie limitativă de obicei mai coborâtă, preponderent din conştiinţa socială. Asta nu înseamnă că e ceva rău, ci că, acolo sunt deocamdată preocupările tale, gândurile şi sentimentele pe care le emiţi, și de aici vezi că ce creezi tu se întoarce la creator (care eşti tu).

Astfel potențialul cuantic – conform spiritualității și fizicii cuantice – este cunoaştere nelimitată, viaţă nelimitată.  De aici am tras niște concluzii despre importanța cunoașterii în activarea și manifestarea discernământului și anume:

• Cunoaşterea este cea mai grandioasă comoară pe care o avem, deoarece atunci când trăieşti o experienţă prin care pierzi posesiunile materiale concrete, unicul lucru pe care nu-l pierzi şi nici  nu-l vei putea pierde vreodată este cunoaşterea.
• Cunoaşterea ne dă capacitatea să creăm din nou, să o luăm oricând de la capăt.
• Cunoaşterea ne dă confortul psihic prin care spunem că: dacă am făcut odată ceva, putem face ori de câte ori vrem.
• Dacă avem cunoaştere avem opţiuni, avem libertate.
• Dacă avem cunoaştere, putem construi nelimitat, pentru că este loc sub soare pentru tot omul care vrea să facă ceva.
• Dacă avem cunoaştere, scăpăm de temeri şi frici deoarece atunci nu există nimic – nici un element, nici o autoritate, nici o regulă – care ne-ar putea ameninţa, intimida sau înrobi.

De aceea cunoștințele raționale despre cum funcționăm în exterior și cunoștințele care țin de funcționarea interioară spirituală și psihică, fac casă bună pentru a putea trăi și a dezvolta cunoașterea – trăirea – care este absolută.

Prin aceste trăiri putem discerne astfel încât să ne redescoperi și să regăsim bucuria vieții și starea de bine în călătoria noastră.