Neuroștiința spune că pentru a reuși, este necesar să dezvoltăm 4 metacompetente.

Conform cercetărilor d-lui Prof. Miclea Mircea acestea sunt:

1. Autonomia. Cum facem asta?  Dezvoltând stări, atitudini și obiceiuri.

A fi autonom înseamnă ca tu ești la butoane având dezvoltate astfel de abilități de funcționare. Pentru a avea autonomie e necesar să avem multe cunoștințe acumulate, adică să le avem la purtător. Și dacă avem cunoaștere de fapt avem libertate. Dacă nu avem informații la purtător nu vom putea înțelege mesajele care vin din exterior. Creierul nostru este o mașină predictiva. Așa ca el face predicții iar apoi le ajustează în funcție de imputurile din realitate și astfel se produce percepția și înțelegerea. Dacă nu avem cunoștințe în memorie, nu ne merge mintea și nu putem crea o realitate diferită. Autonomia înseamnă să știm lucruri, pentru că înțelegem ce ni se spune, iar creierul poate face predicții deoarece avem cunoștințe în memorie. Pentru a fi autonom e necesar să conții informații în memorie și vei putea crea soluții indiferent ce vine din exterior. Adică voi face față oricărui viitor volatil.

2. Autodisciplina

Prin autodisciplină dezvolți o anumită strategie mentală pentru a crea o realitate pe care o vrei conștinet. Această abilitate se desprinde prin câteva puncte.

a. Stabilești reguli pe care tu le respecți.

Adică nu lași alți factori să ți controleze viața ta ( părerile altora sau, obiceiurile tale vechi care vă țin departe de ceea ce vreți).

Tu le stabilești pentru tine și tu te forțezi să le respecți.

Cu alte cuvinte reguli simple de genul: Întâi fac asta … apoi îmi ofer o plăcere.

Diferența oamenilor de succes este dată de autodisciplină.

O regulă trebuie să ți-o formulezi singur și să fie cât mai simplă și clară pnetru minte ta. Să fie reguli pe baza cărora eu vreau să trăiesc o nouă realitate diferită.

b. Asociezi emoții la regulile stabilite.

Pentru ca regulile să fie solide e necesar să fie asociate cu niște emoții care ne dau o satre de bine. De exemplu emoți de veselie, bucurie, liniște, dragoste, satisfacție, fericire. Adică regulile sunt întărite de emoțiile asociate lor. Avem nevoie de câteva reguli pentru a ne crea realitatea.

c. Repeți regulile pentru a deveni obiceiuri.

Ceva devine obicei dacă este repetat de minim 18 ori – 360 de ori spun cercetările.

Astfel o regulă aleasă de noi o întărim prin experimentare, și practică până devine ceva pe pilot automat. Și astfel facem dintr-o regulă un obicei. Adică eu am decis să fiu într-un anumit fel, nu cum vrea lumea, emoțiile mele, etc. Eu am ales, am dat o regulă, am întrărit-o cu emoție asociată, am repetat-o până a devenit obicei și sunt apoi Eu sunt. Adică Eu sunt regula respectivă. Adică eu trăiesc această regulă pe care mi-am ales-o.

Astfel indiferent cum va fi viitorul eu mă ridic deasupra mediului și sunt mai puternic decât contextele în care trăiesc.

3. Să ai o mentalitate antreprenorială

Prin aceste gen de mentalitate tu înțelegi că e necesar să produci soluții. Nu doar întinde mâna către ceva – ca cineva să-i dea – ci produce soluția prin care să aibă un job, să-și construiască o relație. Adică cream o mentalitate de producător de soluții, și nu de consumator de soluții.

Dacă stai ca consumator de soluții nu șți poti construi lumea sau realitatea.

E important să producem soluții înainte de a le cere din exterior. De asemenea e important să descoperim oportunități.

Adică te uiți la realitate ta cu un ochi și cu un ochi la un proiect, obiectiv nou. Si cauși să vezi dacă în realitatea înconjurătoare actuală găsești ceva care te ajută să realizezei proiectul tău. Deci nu te uiți pasiv la realitate ci esti un observator conștient. Adică mereu să ai un vector spre care te îndrepți și să curgi, prin realitate și să culegi oportunitățile pentru proiectul , scopul tău final. Dacă vrei să faci ceva în viața ta, observi în realitate activ culegând oportunitățile pentru a crea ceva. Nu contează dacă greșim cu ceva ci, e important ce învățăm din ce experimentăm. Dacă știm ce vrem și curgem vom observa în realitate multe oportunități care ne pot ajuta să împlinim ceea ce am ales, ce ne-am propus. Dacă nu ai proiecte și nu știi ce vrei tu cu adevărat, nu poți schimba realiutatae ci te adaptezi la realitatea existentă și traată de alții.

La tinerețe între 21-30 de ani, important este rata experiențelor și a învățării decât rata succesului. Dacă ai o idee pune-o în practică pentru a experimenta și învăța, fie prin greșeală fie prin succes.

Cu cât amânăm mai mult cu atât avem mai puține șanse să greșim însă avem și mai puține șanse să învățăm. E necesar să înțelegem ca rata învățării e foarte importantă pentru a ne crea o minte de antreprenor.

A fi antreprenor este să faci o integrare binoculară a ce știi și a scopului pe care l-ai ales. Însă pentru a crea realitatea e necesar să știi ce vrei, ce scop ai.

Integrarea binoculară – este capacitatea de a integra ceea ce vezi cu ambii ochi. Adică cei doi ochi integrează cele două imagini într-una singură. Adică ne uităm cu un ochi la scop și cu unul la cunoștințele pe care le avem și mereu ne punem următoarele întrebările:

      1.  Cu aceste cunoștințe oare ce scopuri pot să realizez?

2. Oare pentru a realiza acest scop, ce fel de cunoștințe îmi sunt necesare?  Asta ca să le pot căuta, studia, cereceta și integra cognitiv. Astfel putem să facem față viitorului, pentru că nu-l așteptăm pasiv, ci producem soluții și descoperim oportunități. Noi ne folosim cunoașterea pentru a ne realiza scopuri și proiecte alese de noi. În același timp noi ne alegem niște proiecte pentru a exploata mai bine cunoașterea. Astfel creștem și evoluăm.

     4.O gândire de designer

 Adică să gândim ca un designer în tot ceea ce facem.

Cu alte cuvinte să definim cât mai specific ceea ce vrem. De aceea tu descoperi dacă ai o problemă undeva pe o dimensiune a vieții nu-ți spune cineva din exterior care-i problema. Fiecare dintre noi e necesar să ne descoperim problemele și să le definim.

Apoi e necesar să construim o soluție optimă nouă, pentru problema respectivă.

Astfel îmi pun întrebarea:

Ce cunoștințe am și cum le pot combina pentru a găsi o soluție pentru rezolvare?

Prin asfel de întrebări apar răspunsuri prin care construim soluții. E necesar să descoperim cunoștințele pe care le avem legate de problema descoperită. Apoi suntem mereu atenți la useri, adică trebuie să țin seama de ce-mi place mie și cum mă simt în utilizarea soluției create de noi. E ușor să învățăm, e ușor să utilizăm și în același timp ne place ceea ce facem.

Ce face un designer: definește problema (nu așteaptă probleme definite de alții), construiește soluții adică nu are algoritmi are doar construcții din ce știe prin informațiile pe care le deține, iar în soluția pe care o construiește ia în calcul utilizatorul, cât de mulțumit va fi utilizatorul de ceea ce fac.

Astfel dacă vom dezvolta în noiautonomia, vom avea dezvoltată autodisciplina, dacă vom avea o mentalitate antrepenorială și dacă vom gândi ca designerii vom putea să ne creăm realitatea conștientă și vom putea face față la orice viitor care vine din realitatea exterioară.