Când plecăm din cer din planul extazului, ne alegem familia, părinții care să ne aducă în acest plan, ne alegem țara și locul în care să venim pentru a ne desăvârși ca spirit. Am ajuns aici, am crescut, am primit educația de la părinți așa cum au știut ei mai bine – pentru că acea educație am ales-o ca entitate – ne-am maturizat și de cele mai multe ori dăm vina pe părinții noștri că “nu ne-au dat aia și aia, că nu au făcut lucrurile așa și așa” și din aceste credințe creăm între noi și în relația cu părinții noștri un cocktail de emoții și de suferințe. Astfel ne îmbolnăvim și unii și alții din cauza frustrărilor și nemulțumirilor.
Căutăm cum să trăim o viață minunată și mergem pe la tot felul de cursuri de dezvoltare și tot felul de întruniri în grupuri spirituale, unde mai aflăm că: “din cauza mamei nu-mi fac o relație cu un bărbat potrivit”, “nu sunt fericită în cuplu deoarece tata nu a fost lângă mine ca prezență”, ” nu fac copii pentru că mama m-a blestemat să am un copil ca mine, și, de frică, nu fac copii” etc. Dar toate astea nu fac decât să ne ducă în suferință, frustrări, boală interioară. Astfel durerea se clădește pe sine.
deoarece ei au făcut ce au știut mai bine la momentul respectiv și ce au făcut ei, ai ales tu din cer ca să te șlefuiești ca entitate, să scoți din tine tot potențialul sinelui tău divin, pentru a te desăvârși.
Atunci când ieși din polaritate adică din programul: “dacă….atunci”, poți să te observi, să nu mai ai așteptări, să te dezlegi de trecut, iar consecința este că vei trăi clipa prezentă, iar fiecare experiență este o experiență și atât.
De cele mai multe ori căutăm vinovați în exterior pentru neîmplinirile noastre. Dar de fapt nu putem trăi împlinirea sau fericirea pentru că nu suntem în prezent. Mereu ne ducem în trecut unde nu avem nici timp, nici energie, nu avem nimic decât amintiri, ceva fără viață. Amintirile sunt ca niște tablouri care conțin doar un mesaj. Acel mesaj îl interpretăm în funcție de percepția noastră vizavi de un moment sau altul. Un tablou poate să-ți inducă prin mesaj o stare de bine sau de disconfort, în funcție de cocteilul de emoții din interiorul tău.
Trecutul îl putem asocia și cu un cavou, în care sunt cadavre. De fiecare dată când mergem acolo, ce găsim? Aceleași cadavre. Ciudat cum ne dorim mereu aceleași emoții și suferințe care nu fac decât să ne țină pe loc prin faptul că le dăm energie prin atenție și concentrare. Când ne ducem în trecut, ne creăm în viitor aceleași emoții, deci mergem pe același flux de conștiință, și imediat vom spune că avem “ghinion”, “suntem pedepsiți”,” alții sunt de vină” etc. Trăind în prezent și doar în prezent putem schimba fluxul de conștiință pe care am intrat în trecut cu un alt flux de conștiință ales conștient în funcție de gândurile pe care le rulăm.
Unde suntem când ne gândim la ce “ne-au făcut părinții noștri?” În trecut.
De multe ori ne ascundem în spatele acestor programe și spunem că: ”dacă așa am văzut la părinți probabil de aceea fac și eu așa”, deci ei sunt vinovați. De fapt tu ai venit în această viață să faci lucruri remarcabile și tot timpul vrei să fii diferit de părinți și de cei din jur, pentru că așa faci lucruri remarcabile, când ieși din obișnuit. Așa că ne supărăm pe părinți pentru că suntem diferiți de ei și de alții – total eronat. Ei de fapt ne-au ajutat să fim diferiți, pentru a putea fi remarcabili.
Prin recunoștință de fapt noi mulțumim părinților pentru că ne-au dat viață ca să fim diferiți și să fim cine suntem cu adevărat. Dacă vrem să fim diferiți cum putem să-i învinuim pe cei care ne-au dat viață ca să fim diferiți? Niciodată nu ar trebui să desconsiderăm adversitatea care ne-a adus să fim măreți, care ne-a făcut să scoatem la suprafață divinitatea din noi, care ne-a adus aici unde suntem acum. Odată găsită și manifestată Divinitatea din noi, în noi și în exteriorul nostru, modul prin care am făcut asta devine o binecuvântare. Orice adversitate scoate la suprafață potențialul magnific din noi.
Prin recunoștința pe care le-o atribuim părinților, ne aducem în prezent și putem să ne reclădim de fiecare dată și de fiecare dată. Odată rupându-ne de trecut ne putem reclădi din prezent, viitorul.
Vindecă-te pe tine însăți și nu mai da vina pe alții, este mesajul maestrului Iisus când spune:
Adică nu mai da vina pe alții pentru că această atitudine nu vindecă pe nimeni. Odată ce ai venit în prezent aici și acum tu de fapt te-ai vindecat de durere, emoții suferință și poți să-ți creezi fericirea.
Iubiți-vă pe voi, iubiți pe părinții voștri, trăiți și manifestați iubirea și toate se vor adăuga vouă.
Nu poți iubi când ești în trecut sau în viitor, pentru că acele dimensiuni (trecut și viitor) nu au energie și nu poți da nimic de acolo. Când iubim de fapt, noi dăm drumul la izvorul divinului din noi. Iubirea este cea mai mare putere pe care o avem.
Cartea“Regăsireaputerii interioare” este un volum care cuprinde trei trilogii. Trilogiile au corespondent în Bucurie, Credință și Cunoaștere.
Încă din mica copilărie eram atentă la cum funcționa mediul și viața oamenilor. Am început prin observarea mediului, apoi am căutat explicații teoretice. După ce le-am găsit am început să le pun în practică. Astfel de vreo 30 de ani cercetez, studiez și practic în domeniul psihospiritual, în vindecarea sufletească, psihică și fizică și în susținerea celor care mi-au cerut ajutorul.
Având astfel de preocupări am participat și prezentat lucrări pe temele vindecării, cunoașterii și dezvoltării ființei umane la diverse Simpozioane și Conferințe de Terapii alternative, de Psihologie și de Spiritualitate.
Holistgamma organizează workshop-ul pentru bărbații care intenționează să păstreze iubirea în relații cu tema: „Păstrează iubirea pe care o găsești!“ în 25-26.03.2027
Holistgamma organizează workshop-ul „Primește iubirea pe care o dorești!“ pentru cuplurile care doresc să creeze un parteneriat conștient, în zilele de 25-26.02.2027
Holistgamma organizează workshop-ul cu tema: „Păstrează iubirea pe care ai găsit-o!“, pentru femeile care intenționează să păstreze iubirea găsită în relații, în
