Psihologia relațională IMAGO ca orice altă formă de interacțiune cu oamenii, are explicație în și prin fizica cuantică.

De prin 1800 începând cu Weller, se tot repetă în diverse forme aceeași idee cum că „universul dă naștere conștiinței, iar conștiința umană oferă un sens universului”.

Sau mai simplu, David Bohm care a introdus fizica cuantică, cu următorul principiu general: „Totul se întâmplă conform intenției observatorului”.

Cel mai impresionant experiment este cel cu „fanta și fotonii” din care a reieșit postularea că: trăsătura definitorie a câmpului cuantic este dualitatea undă – particulă.

Apoi că materia este energie compactă (Einstein, cu ecuatia E=mc2);

Și că lumina = energie+ informație +conștiință, este tărâmul invizibil din spatele lucrurilor materiale, însă conștiința nu este transcedentală ci este naturală. Ea este ca un mușchi, crește cu cât ne dezvoltăm mai mult gradul sau capacitata de conștientizare (adică facem conexiuni noi, sau aha-urile noastre de zi cu zi).

Astfel observatorul și cel care este observat sunt conectați și se influențează reciproc și totul se întâmplă conform intenției observatorului. Adică, dacă fenomenul nu este observat se prezintă ca undă. Asta se duce spre ideea că natura apare ca undă chiar și atunci când nu există un creier care să o observe, iar asta pune în prim plan ideea că unda, ca o conștiință, este sursa creierului și a tuturor fenomenelor materiale.

Fotonul devine undă sau particulă dacă cineva îl observă. Adică prezența sau absența observatorului determină dacă fotonul apare ca undă sau particulă.

Această dualitate este o caracteristică ontologică a tuturor fenomenelor cuantice și se numește principiul complementarității.

Această nouă perspectivă este baza propunerii celor doi autori (Herville și Helen) a unui sine cuantic interconectat, care să înlocuiască sinele psihologic separat și izolat și să devină fundația a ceea ce noi în IMAGO numim cuplul cuantic.

Principiile cuantice în teoria IMAGO sunt:

Relațiile umane oglindesc principiile care operează în univers ca întreg, iar noi suntem ființe biopsihospirituale fără diviziune.

Teoria IMAGO se bazează pe trei aspecte ale câmpului cuantic, despre care oamenii de știință înțeleg că se aplică la tot și toate. Astfel avem:

      1. Energia

Primul principiu este că energia este înțeleasă ca materie și materia ca energie. De aici se deduce că însăși ființele umane sunt asemenea tuturor lucrurilor care există: o expresie a energiei cosmice, create din aceleași elemente care concep tot ce există. Adică suntem câmpuri de energie, suntem făcuți să ne vedem dinamici și interactivi. Tehnicile din IMAGO au fost concepute pentru a transforma energia negativă în energie deschisă, apoi în energie pozitivă, astfel încât legătura să fie  refăcută.

Aici energia necesară acestei transformări, vine din trei direcții:

• în primul rând de la decizia conștientă cognitivă a celor doi parteneri de a intra în procesul IMAGO;
• apoi de la momentele când te simți auzit, văzut, acceptat, apreciat de partener în timpul sesiunilor de lucru;
• apoi din momentele în care îngrijești pe partener sau ești îngrijit și emitem energie deschisă care ajută la reconectare.

     2. Conștiința

A fost adusă în prim plan de fondatorii mecanicii cuantice: Max Planc, Niels Bohr și Wernwe Heisen, care au adus contribuții la teza lui Einstein, cum că energia este materie și materia este energie, ei postulând că esența energiei este conștiința. Din toate cercetările lor și a altor oameni de știință s-a ajuns la concluzia că: acest câmp cuantic este un câmp al conștiinței, iar trăsătura principală a conștiinței este creativitatea care se exprimă permanent prin crearea tuturor formelor.

Cu alte cuvinte suntem făcuți din conștiință suntem participanți la câmpul conștient, iar câmpul conștient trăiește în noi.

Din perspectiva IMAGO, punctul nostru de acces la cosmos și senzațiile de vivacitate, bucurie și uimire care ne însoțesc, sunt calitatea relațiilor noastre semnificative.

Aici putem rezuma prin 7 idei fundamentale.

– efectul observatorului – universul este conștiința însăși;

– conștiința este o proprietate a tuturor lucrurilor;

– avem și o conștiință de sine și de aceea suntem acea parte a universului prin care el este conștient de sine;

– conștiința este realitate și noi suntem manifestarea conștiinței;

– conștiința personală este o derivată a câmpului cuantic;

– ”con” din conștiință înseamnă ”cu” și știință înseamnă ”a ști”, prin urmare sensul literar al cuvântului conștiință este „a ști cu”;

– ființele umane ca manifestare a universului conștient, sunt intrinsec benigne si creative.

     3. Conectarea

Conștiința este mediul conectării. La fel cum e natura noastră așa este și conectarea. Prin IMAGO Herville și Helen au numit-o conectarea conștientă. În afara faptului că putem pierde conștientizarea conectării, dar nu conectarea însăși, nu mai este o altă realitate în afară de conectarea conștientă. Nu o putem opri sau porni, ea este participarea noastră la existență.

Deci Conectarea este Existența noastră.

Cum totul este conectat cu toate ca într-o tapiserie, și fiecare element este influențat și influențează la rândul său pe celelalte, apare Interconectarea – ca trăsătura esențială a vieții și denotă un schimb constant de energie conștientă și de informație, și un dinamism care le permite unor entități aparent discrete să se influențeze, și, mai mult să se cocreeze unele pe altele.

Astfel, în linii mari am transpus mai sus legătura dintre câmpul cuantic, indivizi separați ca particulă și în relații ca unde care sunt mereu în schimbare.

Să avem zile minunate și în conectare!

Cu drag din iubire și cunoaștere pentru iubire și conectare conștientă,