„Copilul este un Dumnezeu în mugur”, deci „un mugur de Dumnezeu”, menit să înflorească şi să rodească, menit să fie o realitate care să-L înfăţişeze pe Dumnezeu.

Un astfel de gând trebuie să-l avem în vedere nu numai pentru copiii noştri, care în bună măsură de noi depinde dacă vor reprezenta pe Dumnezeu în această viaţă, ci gândul acesta trebuie să ne fie şi nouă în atenţie, cu întrebarea dacă noi reprezentăm pe Dumnezeu, dacă am înflorit şi am rodit ceea ce era în rostul nostru, adică dacă am trecut de la mugur la floare şi la rod.

Şi dacă n-am reuşit să facem acestea, mai este o întrebare: ce mai putem face?

Evident, pentru a ne împlini menirea, întâi trebuie să fim ceea ce vrea Dumnezeu: să fim „mugurul de Dumnezeu”, copilul, adică să realizăm nevinovăţia copilărească.

Dumnezeu să ne binecuvânteze !”.

Nechifor Crainic