De cele mai multe ori nu știm cum să trăim pentru a ne fi bine. Așa cum am mai spus și știți în primii 7 ani de viață creierul nostru este programat pentru viață prin imitație. Cu alte cuvinte imităm de la cei din mediu apropiat (părinți, frați, bunici) cum să trăim și cum să ne comportăm în viață. Interesant este că toate acele programe se implementează în mintea noastră subconștientă și le luăm ca fiind literă de lege.
De ce la mine viața este așa și nu-i așa cum aș vrea pentru a trăi în bucurie?
Punându-ți această întrebare de cele mai multe ori vei descoperi ce programe limitative ai și cum să lucrezi cu tine pentru a le scoate din subconștient și a implementa conștient un alt program cu care rezonezi pentru a trăi viața cu bucurie.
Așa cum v-am obișnuit vă voi da un exemplu personal prin care am descoperit un program destul de ciudat aș putea spune. Într-o zi făceam niște exerciții fizice și la o mișcare de brațe foarte ușoară m-a luat o durere în piept de nu mai puteam respira. De obicei când se întâmplă asta mă întreb imediat, ce se află acolo, ce vrea să-mi arate corpul fizic că țin în mintea mea (așa cum v-am mai spus corpul fizic este un radiograf al minții). Și la această întrebare am găsit și răspunsul: adică aveam un program și anume „Îmi place să trăiesc greu.”- inițial nu înțelegeam sensul cum adică îmi place să trăiesc greu, a fost un moment interesant.
În momentul următor mi-a apărut o imagine din mica copilărie (când a avut loc programarea creierului meu) și anume o imagine când mama mea arăta cuiva o diplomă în care era numită mamă eroină de însăși președintele țării din acel moment (Nicolae Ceaușescu). Țin să precizez că mama avea 8 copii și pentru asta, pe acele timpuri femeile cu mulți copiii primeau o diplomă de recunoaștere. Mama mea a muncit mult cu copiii, gospodărie, relații, etc. și tot timpul putea și nu era loc de o boală sau un moment de respiro. Adică nu avea timp să se îmbolnăvească sau dacă i se întâmpla nu băga în seamă și oricât de greu îi era, ea putea. Așa că eu nu mi-o amintesc să fi fost bolnavă sau neputincioasă. Aparent nimic rău pentru că e normal să muncești și să faci tot ce poți ca să reușești. Eu am moștenit-o și am preluat multe din aceste programe inclusiv acesta că îmi place să trăiesc greu. În acea clipă parcă s-a derulat toată viața mea și am văzut cu câte sacrificii am ajuns unde sunt azi. Multă muncă, învățat zi și noapte, facultăți, formări, creații noi. Aparent nimic distructiv, dar când m-am uitat mai bine eu nu am avut timp să mă bucur de ceea ce am realizat și creat deoarece programul era cel de mai sus. Atunci a avut loc un imens declic în mintea mea și parcă m-am trezit din ceață.
Am introdus lumină în zona respectivă, odată cu afirmația:
”Merit să trăiesc ușor și bine”
A dispărut durerea și am continuat cu exercițiile fizice. Din acel moment am început să lucrez cu această afirmație. Interesant după vreo trei zile de introdus această afirmație în mintea și corpul meu fizic citeam în Noul testament, Evanghelia după Matei un verset lăsat de maestrul Iisus și anume:
„Învățați de la mine că eu sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihna sufletelor voastre. Căci jugul meu este bun și povara mea este ușoară”. Iisus Hristos
Am rămas paff, cum adică jug – bun și povară – ușoară. Așa ceva nu există nu ai cum să asociezi aceste cuvinte? Dar imediat mi-am luminat mintea. Era un verset pe care cred că l-am mai citit de peste 100 de ori, dar niciodată nu l-am auzit, și asta deoarece aveam acel program cum că îmi plăcea să trăiesc greu. De aceea spunea Iisus că aveți ochi și nu vedeți, aveți urechi dar nu auziți. Extraordinar cum ne putem chinui singuri crezând că facem ceva constructiv, și de fapt noi trecem pe lângă viața noastră și nu ne bucurăm la potențe maxime de experiența din viață.
Vă voi spune cum trăiam prin acest program: îmi asumam proiecte cu oameni care vroiau să lucreze cu mine, dar după un timp rămâneam să muncesc singură, iar eu odată intrată în proiect nu mai puteam da înapoi; atrăgeam în realitatea mea oameni pe care să-i susțin și să îi ridic; mă implicam în programe mărețe în care era important să depun multă muncă atât pentru mine cât și pentru alții, ca să am bani trebuia să muncesc foarte mult, nu mă implicam în activități în care se putea câștiga ușor și bine dar cu dăruire sufletească, etc.
În general sunt un om care mă bucur când fac ceva, adică ori mă implic ori nu, dar mă implicam în prea multe și nu mai aveam timp de treburile mele zilnice, nu mai aveam timp să mă bucur. Așa că am început să fac curățenie în activitățile unde mă implicam mult prea mult.
Acum sunt conștientă și atentă la ce mă implic, am decis să nu mai trag oameni după mine decât prin cărți și cursuri, adică omul depune un efort lucrează cu el și viața i se va schimba în bine. Cum îmi spunea o colegă
„ai o mare forță de a aduna oamenii
și cei din jur te știu ca fiind un om cu multă experiență și trăire autentică”
sunt convinsă că așa este, deoarece eu dau din ce sunt și nu din ce am. Lucrez mereu cu mine pe toate planurile pentru a fi mereu conectată conștient cu Dumnezeu și cu întreg universal. De aceea vă și mărturisesc tuturor prietenilot mei din trăirile și descoperirile mele.
Viața este un dar de la Dumnezeu așa că merită să o trăiți ușor și bine.
Acceptați că așa este și așa va fi.
Cu drag
(1) Comment for this blog
Vreau să trăiesc ușor și bine vreau să dăruiesc iubire la toți prietenii ,familiei,colegi etc.Eu sunt un om care nu pot trăi fără prieteni dar nu știu ce fac ca simt că-i îndepărtez nu mai am valoare în fața lor nu mă mai simt importantă pentru ei…asta mi a intrat in minte și nu știu cum să mă manifest 🙏poate nu este așa dar mintea mă duc tot în acea nemulțumire.Te rog Niculina poate poți să-mi dai un sfat.Iti mulțumesc!